Praf și cenușă

Tot ce aduni în astă viață
Și te zbați frumos să fie,
Mașini, case sau bani gheață
Nu rămân pentru vecie.

Se îvechesc, se strică toate,
Rugina se așterne-n taină..
Timpul pe toate le roade
Chiar și prețioasa-ți haină!

Totul trece precum spuma,
Se usucă precum iarba,
Eu îți strig trezire acuma
Nu te risipi degeaba!

Într-o zi toate vor trece,
Chiar de-ți dai toată silința,
Praf, cenușă se vor face
Va rămâne doar căința!

Că n-ai investit in lucruri
Ce rămân pentru vecie
Și de care să te bucuri
Folositoare în veci să-ți fie.

Investește-n bunătate
Ce transformă al tău suflet,
În milă și în dreptate
Ce te ajută-n al tău umblet!

Ca atunci când vei ajunge
La hotarul vieții tale
Să te poți de aicea smulge
Fără de regrete în cale.

Să nu pleci cu fața plansă
Când vei trece a morții ușă
Să nu auzi că averea strânsă
Este praf, este cenușă!

Ci sa fii primit in slava
Chiar de Regele Hristos
Sa iti spuna vino acasa
Fiul meu cel credincios!

Greta A 11.12 2021

Similar Posts

  • Roada Duhului cel Sfânt

    Îndelunga răbdare este parte din roadă,Ea are picioarele bine întărite,Stăpână pe sine în orice împrejurare,Cu grijă pășește mereu înainte. Dragostea o ajută în grea încercareSă ierte, să stea mereu neclintită,Să-mpartă bunătate pe cale,Să biruiască zâmbind orice ispită. Pacea domnește în sufletul careSe încrede în Domnul, orice ar veni,În vremuri de teamă, în grea încercare,Găsește desfătare…

  • Vai de mine!

    Vai de mine! Până să vadă Slava cea cerească,Prorocul osândea cu glasul răspicat,Condamna lumea de vina omenească,O„vai de voi!” mereu a repetat. Căci e ușor să-arunci în alții piatra,Să vezi mereu doar vina lor,Să tragi cu arcul și săgeata,Să judeci și să ponegrești ușor. Când Templul s-a umplut tot de lumină,Iar serafimii: „Sfânt! Sfânt! Sfânt!”…

  • Mărșăluind spre casă

    Obosită de drum, cu ochii plini de lacrimi și dor, merg înainte pas cu pas… Privesc peste umăr spre prăpastia din care abia am ieșit, zdrelindu-mi genunchii în mersul greu al vieții.O rază de soare dansează înaintea mea pe cărare, dăruindu-mi puterea umblării prin credință, a iertării care aduce liniște și eliberare din orice zbucium…

  • Mâna inimii Tale

    Dumnezeu îmi vorbește din mine Blindaj, glorios, statornic și veșnicEști Tu, Părinte, Dumnezeu și Tată.Ascunsă cu Hristos în Tine, în loc tainic,Nu am a mă teme de nimic niciodată. Pot vânturi să sufle, furtuni peste mare,Pot bârfe și boli să înconjoare pământul,Seva ce curge din Tine fără încetareÎmi umple ființa, și ochii, și gândul. Eu…

  • Strigăt din pustiu

    Cine sunt eu să pot să cer,O, Tată Sfânt, a Ta prezență,Când am greșit atât de mult,Trăind fără adâncă reverență? Un ciob sunt, praful de pe drum,O frunză clătinată-n vânt,Dar mă încred adânc în TineȘi-n preasfințitul Tău Cuvânt. Ce-mi spune să nu mă-ndoiesc:De munții-n adânc se mută,În ceasul cel amar și greu,Dragostea Ta mă ține-n…

  • De vorbă cu moartea

    ” Biruință asupra morții” Prezență sumbră printre noi,Moartea-și atârnă liliecii pe coline;Peșterile-ți reci sunt un convoiCe umplu dealurile-n mărăcine. Te-am privit de aproape, moarte,Cu ochii plini de lut și teamă;Dar nu mai ești stăpână peste noapte,Ci umbră frântă, fără vamă. Ai strigat mii de nume peste timp,Ai numărat suspine grele,Dar peste-al tău adânc destinHristos sa…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *