Creştinii nominali sunt mulţi la număr
În cluburi, în biserici, şi pe străzi,
Aleargă la grămadă umăr lângă umăr
E plin pământul, îi vezi şi îi auzi.
Ei spun că au pe Dumnezeu ca tată
Dar Cartea Sfântă n-o citesc.
Acasă se mai roagă câteodată
Când boala şi îngrijorarea-i năpădesc.
Au un botez făcut cândva de formă
Care nimic nu-nseamnă pentru ei
N-au naşterea din nou, care transformă
Nu se deosebesc deloc de cei atei.
Iubesc doar forme seci şi ritualuri
Încătuşaţi în datini strămoşeşti
Legaţi sunt de a lumii idealuri
Dar, pe Isus în ei, nu-l regăseşti.
Biserica o au mereu… în vorbe
Că o iubesc mai mult ca pe Hristos,
Participă la tot felul de slujbe
Ei nu deosebesc ce este de folos.
Nu arde doru-n ei după neprihănire
După sfinţenie asemeni lui Hristos
Dreasă cu sare, nu-i a lor vorbire…
Trăiesc doar pentru ei şi-a lor folos
***
Dacă te-ai regăsit şi tu în rândul lor
Te-ndemn să ieşi dintre cei nominali
Sileşte-te să intri azi în rândul celor
Ce sunt a lui Hristos stegari!