Mister
Se sparg cochili sub picior
călcând pe ţărm-agale
şi pescăruşi se-nalţă-n zbor
rotindu-se ameţitor
iar vântul bate în rafale.
O! am dorit atât de mult
să ascult a mării valuri…
Pe malul ei azi stau şi-ascult
mă-nfior de-al ei tumult
ce freamătă-ntre maluri.
Înfiorarea m-a cuprins
de-al ei clocot de viaţă!
De taina ei, de al ei întins
cu adâncul ei de necuprins
cu valul ei de ceaţă.
Culoarea ei de azur plăcut
încântă-a mea vedere,
ea poartă un mister tăcut.
Furtunile ce au bătut
nu au redus-o la tăcere.
Viaţa e la fel ca marea
e clocot, e tăcere, e mister.
Cu valuri ce-ţi lovesc cărarea
furtuni ce-mpiedică alergarea
barându-ţi drumul către cer
Aşa cum marea este neclintită
între hotarele ce i-s-au dat
viaţa în Hristos este păzită
de Dumnezeu e ocrotită
când omul tern renunţă la păcat.
iulie 2011
Mulţumesc pentru gândurile „bune” şi… toate cele, dar nici cu Oierul nu mie ruşine!
În rest Spor la lucru frate drag acolo în Bruxelles, în inima Europei.
Multe sunt misterele ce ne inconjoara; si unul – cel putin pentru mine – este tacerea, oricum neincurajatoare ce se arata dinspre Catina. Dar domnul acela misterios, cu abc-darul, caruia ii dadeai dreptate cand scrajela rautacios in „cojocul oierului”, el nu trece pe aici sa-ti lase vreun cuivant de bine, ma rog frumos ???
Altfel, numai ganduri bune din noua capitala, felicitari Greta pentru perseverenta si harnicie !
D-zeu sa va binecuvinteze, multumiri fie aduse doar Lui petru talentul cu care ne deschideti ochii sa vedem māretiile create de D-zeu pt noi si pentru talentul de-a face aceste paralele metaforice referitoare la viata in Hristos
Mulţumesc! Fiecare încurajare contează pentru mine, vă mulţumesc tuturor celor ce o faceţi, încurajările Dumneavoastră îmi dau putere să merg mai departe, să nu mă opresc. Încă odată vă mulţumesc din suflet, Dumnezeu să vă răsplătească efortul.