Sufletul

Spre infinit spirală ancestrală
Purtată prin abisuri de lumină
Resimte-n sine umbra boreală
De a fi-mbrăcat în lut, în tină!

Face parte în taină din noi,
Sentimente, vointa, simtire,
Fara el am fi saraci si goi…
Ne-am pierde întreaga-nflorire.

Trimis de Dumnezeu să pilduiască
Prin sine însuşi Supranaturalul,
Înrădăcinat, începe să trăiască
Luptând să treacă greul valul.

Sufletul se vede în trăire,
Se descoperă prin ceea ce faci.
Trăirea arată întreaga simţire,
Vorbeşte şi atuncea… când taci.

Sufletul se-nalţă prin zdrobire
Parfumul său în jur înmiresmează
Îşi înţelege întreaga menire
Lumină răsfrânge, vibrează!