Categorii
poezii

Vestitorul

De sub zăpezile troiene
apare iată mititel,
prin liziere, prin poiene
Întâiul fir de ghiocel!

El e plăpând, abia se vede,
ca firul ierbi, subţirel,
cu tulpiniţa lui cea verde
micuţul fir de ghiocel.

Pământul reavăn se trezeşte
mustind încă după dezgheţ.
întâiul mugur se zăreşte
Şi-un ghiocel micuţ răzleţ.

E vestitorul ce ne spune
că a trecut iarna cea grea,
Că vremea ei acum apune
Că primăvara va apărea!

Micuţul ghiocel străbate
prin stratul alb şi gros de nea
petalele o să-şi arate
când soarele ce va apărea.

Ca el la fel şi tu creştine,
poţi birui prin tot ce-i greu,
Că e o forţă ce te ţine
E bunul nostru Dumnezeu!

Te du-nainte cu credinţă
oricât de grea e calea ta
şi-o să ajungi prin biruinţă
acolo sus în ţara Sa.

de Greta Andreica

2 răspunsuri la “Vestitorul”

Slava Domnului, toate trec doar El rămîne, Slava numai Lui, si multumiri pt talantul primit si pus in negoț, ca să ne deschidă ochii minții , să ne vedem in toate ipostazele vieții

El e plăpând, abia se vede,
ca firul ierbi, subţirel,
cu tulpiniţa lui cea verde
micuţul fir de ghiocel.
Pământul reavăn se trezeşte
mustind încă după dezgheţ.
întâiul mugur se zăreşte
Şi-un ghiocel micuţ răzleţ.

Razletul fir de ghiocel porneste
Sa strapunga toti nametii iernii
Sigur sunt va izbuti, iarna paleste…
Plange ‘baba’ si se-arata coltul ierbii !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *