Zidesti… dar pentru cine?
Lucrezi la caramizi din greu,
Ca sa zidesti pentru posteritate
Oare asta-ti cere Dumnezeu?
Sa fii tot rob mereu, mereu?
Sau sa-mparti mila si dreptate?
Daca transpiri tot pentru fire,
Vlaga toata lucrului ce piere o dai.
Ce-ai strans, ce ai, se duce-i nalucire
In colb s-a prabusi a ta zidire
Ai sa ramai cu-n vesnic… vaiii !
Tot ce cladesti in lume trece
Comfort, avere, bani se duc
Doctoratele luate aici cu zece
Cand esti bolnav te lasa rece
Se pierd, se ruineaza si se duc…
Zidind castele de nisip aici…
Trudesti din greu dar… se surupa
Le calci, le-mprastii, si le strici
Si nu mai poti nicicum sa le ridici,
Apoi doar truda iti ramane dupa.
Sa nu fii rob Egiptului acum
Te smulge azi din crancena robie,
La caramizi sa nu lucrezi aici!
Credinta pentru ce sa-ti strici?
Ramai copil de Dumnezeu pentru vecie!
Lucreaza pentru vesnicia ta,
Nu risipi-n zadar a ta putere!
Aduna fapte bune pentru ziua grea
Cand incercata-a fi credinta ta,
Aceasta Dumnezeu iti cere!
Tu ce esti? rob sau fiu?Alege!
De asta atarna vesnicia ta!
Ca de zidesti aici spre-a drege
Privind mereu in noua lege
Tu har divin si mantuire-i capata!
amin 23 mai 2010
Autor: Greta Andreica