Pe drumuri neumblate Cu spaime fără număr Înaintez prin ceaţă purtând poveri pe umăr. Mi-e grea povara vieţii ce apasă tumultos… şi port un jug pe cale urmându-l Hristos. Venind din depărtare soli înarmaţi de luptă, m-au cucerit se pare în asalt, ca pe-o redută! Rănită, sfârtecată, şi sîngerând în mers… mă-ncred în Cel ce…
” Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; ” Iacov 1. 14-15 ” o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” Romani 1. 17 Scârbă…
Trăiesc acum o bucurie sfântă cu Dumnezeul meu pe drum. Umblarea în prezenţa-I, mă încântă… n-am să renunţ la asta nicidecum! Am înţeles într-un târziu pe Cale că eşti biruitor când te smereşti. Atunci te-mbogăţeşte El cu ale Sale trăiri şi daruri mari, Dumnezeieşti. Când mistuit de dor alerg-nainte să mă jertfesc alături de ai…
Sa mergi, sa alergi mereu pe drum, Sa spui la oameni de Hristos, S-aduni valori ce zac în scrum Sa nu abdici nicicând, este frumos! Să araţi că este un Stăpân, Ce toate le-a creat prin voia Sa Să nu aduni paie, trestie şi fân Ci să urmezi mereu chemarea ta. E bine să porţi…
*Ca să obţii o biruinţă trebuie să-ţi identifici duşmanul şi să ştii ce ai de făcut *Nu vei obţine niciodată o biruinţă prin vorbe, ci prin fapte, trecând la acţiune. *Cea mai mare biruinţă este să te biruieşti pe tine însuţi. *Când te-ai biruit pe tine însuţi, poţi zâmbi în loc să scrâşneşti din dinţi….
Nu renunţa la luptă! Nu renunţa la luptă niciodată! La lupta alipirii de Hristos Oricât ar fi ca să te coste De-ar fi să pierzi orice folos. Nu renunţa la luptă niciodată! La lupta cu păcatul cel hidos Oricât te va costa aceasta La urma vei avea real folos. Nu renunţa la luptă niciodată! La…
Aş vrea să zbor în lină unduire Pe aripa credinţei spre divin, Să nu alunec în descumpănire Sau să-ntristez sfânta-Ţi privire, Ci-n adorare să mă-nchin! Dar urlă marea, vântul bate Se-năpusteşte în credinţa mea, Iar teama ghearele le scoate Şi dejnădejdea se socoate Să picure-ndoiala grea! Mă uit în jur cu-nfrigurare Că totul este sumbru…
De poţi tăcea, când toţi lovesc in tine, Cu vorbe grele când esti împroşcat, De poţi tăcea şi să faci numai bine, Tu esti cu Dumnezeu de-apururi împăcat! De poţi răbda când eşti nedreptăţit, Şi toţi lovesc in tine cu furie… De poţi răbda cu sufletul smerit, Aduni comori pentru o veşnicie. De poţi zâmbi…
„V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari, şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, şi aţi biruit pe cel rău.”(1Ioan 2.14) „….tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!”(Romani 6.19) Sfinţii-s liberi de…
„Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foamea?…” (Romani 8: 35) Sunt gata sa urc pe trepte de har, În luptă, nu dau nici un pas înapoi, Satan mă hărţuieşte, dar e în zadar, Sub apăsarea străină, eu nu mă îndoi! E mare apăsarea, din zi…
09 aprilie2010 Imi ard ochii cautandu-Te In tumultul intamplarilor, ce vin Asediindu-mi fiinta Care imi macina credinta, picura pelin, Ma izbesc, ma inconjoara, Iar sufletul imi arde intrebandu-Te… „Unde, unde esti Doamne? Ai plecat cand imi este mai greu?” Besmetica strang pamantul in palme! „E inchis cerul pentru sufletul meu? Asculta-ma!… Unde esti Doamne?” Priviri…
O… Tată! Păcatul al învinge Ajută-mă s-ajung… Să lupt până la sânge… Să rup al firii jug Să lupt cu mine însumi Să nu îmi dau răgaz Chiar de mi-ar curge lacrimi Pe trudnicul obraz Rănită, în vâltoare Cu părul tot vâlvoi… Cu sufletul ce doare Să nu dau înapoi! Să nu renunţ la luptă,…
Pot totul prin Hristos care ma intareste! In necaz, Pot sa rabd palma arzand pe obraz Sau vorba grea si dureroasa. In mine nu mai e necaz, Eu cant bucuroasa! Pierderi pe drum intalnit-am mereu, Dar pe Hristos Il am ca si tinta! Nu ma plang atunci cand e greu, Cand cade-n suvoaie ploaia… Si-i…
Urcând pe culme către Tine Tată Se prăvălesc de-avalma bolovani Privirea-mi uneori înceţoşată Nu Te zăreşte ca şi altădată Şi mă cuprinde frica de duşmani. Din care parte a sufletului meu Se naşte oare atâta teamă? Care se cuibăreşte adânc mereu, Mi-aduce-n piept oftatul greu Şi o povoară ca, de-aramă. Oricât ar da, stăini sau…
