Coboară luna pe cărare
Ma mir de ce se naste-n mine
De unduirea sufletului meu…
Dar, ea iubirea, nu vine din Tine?
Cum poate sa-mi aduca atunci suspine
Si zi de zi, sa ma apese greu?
Din care parte, unde oare,
Mai tremură un gând sovăitor?
Apoi se stinge incet si moare,
Si inima amar ma doare,
Iar eu ma ofilesc de dor.
Cu salbele de lacrime pe umăr,
Ma minunez de câte pătimesc,
Nu am putere Doamne să mai număr
Ca ma framant si ma cutremur…
Cu sovaiala alăturea-ti pasesc.
Coboara luna pe indelete
Sa soarba roua ierbii strălucind
cu picaturi de cer sa se desfete
De frumusetea lor sa se imbete,
Iar eu păsesc cu lacrime si-n gând.
Tu mi-ai impodobit faptura
Uscata, seaca si batrana…
Cu picaturi din cer mi-e plina gura
Si rad si plang, uimita mi-e faptura
Tin vesnicia sa n-o scap din mana.
Traind in universul cu mistere
Înconjuată de atâtea basme
Prinsa in hora atator ere…
Răspunde-mi! tot launtru-ti cere!
Cum pot să mor cu roua-n palme?
Greta Andreica
30 04 2013
