A-nceput sa vina seara racoroasa
Iar umbre lungi incet au coborat
Cand ma-ndreptam pe drumul catre casa
uitand de ziua cea frumoasa
Deodata soarele a rasarit!
Dar cum se poate oare asta
E o minune, un mister?
Cand eu ma obisnuisem cu napasta
Neașteptand nimic in noaptea asta
Deodata soarele a stralucit pe cer
Ma uit cu teama… cu uimire
Am frunze vestede in glas
Lacrimele curg de-avalma in neștire
Sunt copleșita de iubire
Si inmarmurit e al meu pas
Privesc la soare, straluceste!
Si deodata ma trezesc
Cu raza lui ma incalzeste
Si tainic, dulce imi sopteste
Sa cred in el sa ma-ncalzesc.
Dar cum se poate asta oare,
Cum sa ma intorc din nou in zi?
Desi-i frumos si e splendoare
Noaptea o simt la cingatoare
e rece… si nu o pot opri.
Aleg sa ma opresc in pripa
Si sa privesc buimaca-n jur
Ziua si noaptea se intalnesc o clipa
Si fâlfâie a dragostei aripa
Iar eu pasesc afara din obscur.
Tu soare drag cu roua-n plete
Te astept de-o viata sa apari
Sa te privesc pe îndelete
Lumina ta sa ma desfete
Sa ne plimbam ca doi hoinari.
Si uit o clipa de innoptare,
Traiesc aceste zori tarzii
Dar cand iubesc mai cu ardoare…
Noaptea o simt la cingatoare
Si stiu ca deodata va veni
Greta Andreica
Zalau
13 o5 2013