Strigăt din vale
Aș vrea să urlu cum mă doare
Când văd c-am coborât așa de jos…
Spuneai că drumul meu va fi în vale,
Că va fi greu, dureros și alunecos.
Dar cum să-mi pot imagina, Stăpâne,
Când sufletu-mi cânta cu îngerii cântări,
Când stăteam nopțile adânc în rugăciune,
Că voi străbate atâtea negre zări?
Când Îți spuneam, în Duh, cu detașare,
Că gata sunt să plătesc orice preț eu,
Nu știam cât de adânc voi coborî în vale
Și cât de greu va fi drumul meu.
Am înțeles doar mai târziu că drumul
Prin vale este strâmt și alunecos,
Că pleacă toți de lângă tine, unul câte unul,
Că singurul ce te însoțește e Hristos.
Că frații și prietenii te lasă în grabă,
Că uită cele scrise în Sfânta Carte,
Că nimeni, nimeni nu te întreabă
De rana care arde mai departe.
Am înțeles târziu, aici, în neagra vale,
Că singur Dumnezeu rămâne credincios,
Că omul e schimbător pe-a vieții cale…
Dar când toți pleacă, rămâne El, Hristos.
Greta Andreica 21 03 2017