La sfat cu Domnul
Trezindu-mă în toiul nopţii,
Am stat cu Dumnezeu la sfat
Vorbind de mine, şi de fraţii
Pe care El în lume mi i-a dat.
I-am spus de dragostea fierbinte
Care a început încet a se răci…
Că-n pătăşii, nu mai e foc ca înainte
Că lumea cu a ei sclipire ne orbi.
Că focul încet se stinge la altare
Iar cei ce păstoresc au adormit…
Cei de pe ziduri au plecat se pare
Iar lupii răi în turmă-au năvălit.
Că setea de confort şi banii
Cuprins-au astăzi mult popor,
Trudind din greu în colţurile lumii
S-au depărtat de Dumnezeul lor.
***
Destul! Îmi spuse atunci Stăpânul,
Eu toate acestea bine le cunosc
Caut un om să îmi predea destinul
Să-l modelez şi chipu-n el să-mi recunosc
Tu dacă vrei să mă slujeşti pe Mine,
Oriunde-n lumea asta te-ai găsi
Eu prin Cuvânt am să te-nvăţ de bine
Ca de folos în slujbă să-mi poţi fi.
Te du degrabă sus pe metereze
Şi fii străjerul Meu viteaz
Chemând poporul să vegheze
Ca fiecare să rămână treaz
Aprindeţi focul sfânt al rugăciunii
Nu vă-nchinaţi la idolii din jur
Ci spuneţi nu, o dată spucăciunii,
Că vreau din nou de voi să mă îndur.
Că vă iubesc cu.o dragoste fierbinte
Pe fiecare vă iubesc nespus
Şi nu există-n lume aşa cuvinte
Ca să-mi descrie dragostea, şi pe Isus.
Iar sus în cer v-am pregătit o casă
Cum nu există-n lume nicăieri!
Siliţi-vă, să fiţi a lui Isus mireasă
Acolo n-o să fie-n veci de veci dureri!
Zalau, 01 nov. 2011
Vă mulţumesc pentru apreciere Frate Daniel.
Mă gândesc la ce vă referiţi, dar nu pot să scriu decât ce cred acum, dacă undeva greşesc, Dumnezeu să mă lumineze în toate lucrurile.
frumoasa poezie ,cu punctele ei fierbinti … este de asemeni recenta. am mai citit cateva din poeziile scrise .Chiar ca ar fii ceva deosebit sa scrieti o poezie care sa poarte un cuvant ,pe care toate poeziile dvs.nu-l au .Ce-o fi atunci ? Cum ar fii poezia respectiva ?