Neputinţă

De atâtea ori o Doamne-ţi spun
Că am să-ncerc să fiu mai bună,
Dar… aşa de iute uit ce spun!
Şi sunt atrasă iaraşi de ţărână.

Atâtea ţi-am promis, o Doamne,
Că am să fiu,… că am să fac
Azi mi-e ruşine când mă uit la mine
Văzând cât e de gol al faptei sac.

Eu spun că am credinţă-n Tine,
Dar fără faptă… este moartă.
Vreau să umblu-n faptele credinţei,
Ajută-mă şi iar, şi iar mă iartă!

Eu vreau să fiu curată-n întregime,
Însă mă atrage lutul cărui aparţin.
Există-n mine lupta spre mai bine,
Dar în furtună, mă-nfior, mă clatin!

Ce-aş mai putea să fac Părinte drag
Când barca e cuprinsă de furtună?
Decât să rabd, să tac, să stau în prag,
Ştiind că Tu veghezi şi atunci când tună.

a m i n
Zalău, ian. 2008
Există o luptă continuă cu păcatul, sau mai bine zis cu noi înşine şi-n lupta aceasta cădem uneori. Dragul meu cititor îţi spun ţie şi mie deopotrivă, că trebuie să ne ridicăm în numele Domnului şi să mergem înainte să nu renunţăm niciodată. Numai cel ce va lupta pană la capăt (după rânduieli) va primi cununa vieţii. Domnul să ne ajute!

Similar Posts

  • Promisiuni în vremi târzii

    Promisiuni în vremi târzii A mai trecut un an pe a vieții în cale, Un an cu lupte dar și bucurii, Cu vești devastatoare, înfricoșătoare, Dar și promisiuni în vremi târzii. Un an cu zbateri dar și împliniri, Cu hotărâri adânci, copleșitoare, Cu renunțări ce vin într-un sfârșit Dar și dezamăgiri când totul doare! Un…

  • Aș vrea

    Privind în spate la viața ce a trecut fără de veste, Mai cer răgaz, mai cer putere, să mă înalt spre sfinte creste. As vrea sa pot întoarce timpul să îl trăiesc mai cu veghere Să nu mai risipesc viața pentru o clipă de plăcere. Aș vrea să caut adâncimea izvorului de apă vie, Să…

  • E ziua ta azi tara mea!

    E ziua ta azi, țara mea, e zi de aniversare! Toți români ne unim să-ți facem azi urare. Mulți ani în pace să trăiești liberă stăpână, Noi bogăție îți dorim și dăm mână cu mână. Esti darul noua hăruit ca să trăim in tine, Iar Dumnezeu te-a împodobit cum a știut mai bine. Privesc cum…

  • De ziua mea, adâncă mulțumire!

    Mă îndrept spre Tine sfinte Tată, Stăpân și Creator desăvârșit Azi mă închin cu reverență Pentru viață îți mulțumesc smerită! Eu sunt pe drum, Dar până unde Doamne? Nu știu și nici nu pot gândi Port, pleiade de trăiri la subsioară.. Printre cugetări încerc cu grijă a păși. Știu că iubesc viața cu ardoare, Sămânța…

  • Melancolie

    Pași-mi calcă pe alei, printre amintiri tăcute, Dar în nări am flori de tei, printre frunzele căzute! Caut primăveri arzând pe tăcutele cărări.. Inima privește adânc cugetând la calde veri.. Ce trecut-au peste mine cu căldură lor de foc, Viața în ruginiu mă poartă să pășesc și-n acest loc. Noua viață care vine peste mine…

  • Înarmat pentru luptă

    Când ai de parcurs, drum strâmt, anevoios, E greu pedestraș, să mergi singur pe jos. Drumul e îngust, cu mulți bolovani, Iar hiene pândesc ascunse între stani. Ele rup carne din tine cât încă ești viu, Doar lumina aprinsă le trimite-n pustiu! Atenție mărită trebuie să ai la orice pas, Unde calci, unde privești, cum…

7 Comments

  1. Gasim aceeasi vibratie crestina de buna calitate,mereu in cautare de sine si de primenire spirituala.
    Si prin acest nou manunchi de ganduri curate,dovedeste ca nu oboseste sa imbogateasca si sa improspateze orizontul de asteptare al cititorului.

  2. Din pacate ai dreptate… Am scris si eu ceva acu’ vreo trei ani!

    Cine sunt eu?

    Nu-ţi înţeleg iubirea şi nu mă ştiu…
    Sunt doar un strop de praf plutind
    Şi totuşi viu!

    Atâta frumuseţe născută din Cuvânt,
    Dar măreţia toată e o pală,
    Ca de vânt…
    Atunci când rătăcesc
    Şi sunt pierdut!

    Dar sufletu-mi cuprinde în el
    Eoni şi stele
    Şiraguri zâmbitoare ca de foc
    Şi perle,
    Mişcarea timpului şi astrelor pe cer
    Legate-n legi de un temnicer…

    Şi totuşi, cine-s eu, Stăpâne?
    Privindu-mă ca pulberea din stele
    Atât de mic şi-atât de mare
    Pierdut şi totuşi regăsit
    De Tine,
    Nici când n-am să mai fiu
    Un rătăcit.

  3. Este foarte adevărat, numai după ce mori împreună cu Isus….cele vechi se duc… toate lucrurile s-e fac noi, omul este un om nou prin înoirea făcută de Duhul Sfânt.

    Domnul să te binecuvânteze, am să las şi adresa poate fi folositoare celor ce citesc.
    Eu vorbesc de trăire practică, de zi cu zi în poezie, iar drumul spre desăvârşire nu este uşor.

  4. Recent am citit o colectie de carti (pe care vi-o recomand cu tarie) si de acolo am înteles ca noi nu putem sa ne luptam (si sa biruim) singuri aceasta lupta (cu firea) ci trebuie sa murim mai întâi si sa-L lasam pe El sa ne conduca , sa lupte pentru noi mai departe … doar asa vom fi victoriosi / biruitori .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *