Povara drumului

Ce soare arid a curs pe drum…
S-a așternut… parcă e scrum!
Din ce era frumos, cândva pe drumul vieții ce urca,
Acum se adună în grămezi poveri
Ce n-ai timp să le vezi…
Și plouă flori?

Dar ce de spini…
Sunt câini pe drum și sunt haini!
Că fură ce este frumos,
Lăsând doar spini și scrum pe jos.

Iar soarele ce ne încălzea…
Acum ne arde-n calea sa.

Mărșăluim cu guri flămânde,
Iar tălpile ni-s sângerânde.
Mai cerem apă pentru drum,
Murdai suntem de-al vieții scrum.

Ne dă a Ta lumină sfântă,
Că inima ni-e sângerândă.
Să curgă ploaia Ta din cer,
Să nu fim între cei ce pier.