Singuratate-n universul meu
M-am coborât în mine încetişor
Să cercetez… şi mă-nfior…
Că am găsit ce nu mă aşteptam.
Singuratatea mă privea prin geam
Dar cum se poate? Nu voiam s-accept
Că drumu-n viaţă îmi este drept!
Si… totuşi uite-am fost înstrăinată,
De fraţii mei afară alungată.
Au aruncat în mine cu pământ
Si vorbe fără rost au răspândit în vânt.
Acolo-n Casa Ta unde aşteptam belşug
S-a pus pe mine asprul jug
Prin mine însumi eu nu sunt nimic
De aceea mă-nfior şi… nu ştiu ce să zic!
Respinsă fiind de cei din jur
Am plâns când am aflat verdictul dur.
Îmi pare totul un coşmar
Silinţa mea se pare-a fi-n zadar.
Dar, este o portita neînchisa
Credinta mea care nu este-nvinsa!
Am să mă plec şi mai adânc la cruce
Să poţi o Doamne pace a-mi aduce.
Aleg să iert pe cei ce m-au rănit
Şi ani la rând m-au prigonit.
De ce-i aşa… Tu ştii mai bine
Că Tu eşti cel ce toate-n mâna Sa le ţine
Ajută-mă ca să rămân la cruce jos
Să pot să iert şi să iubesc Isus Hristos.
Amin
Zalau, 18 Martie 2012
(Din păcate se mai întâmplă şi aşa….cauzele pot fi diverse,iar aceste versuri doresc să fie o încurajare pentru cei ce se găsesc în astfel de situaţii.)
….care apasă şi se strânge,
dar nu uita că totul e ştiut
de Dumnezeu ce jugul poate frânge
că este Cel ce toate le-a făcut
Te-ncrede dară cu tărie
în Dumnezeu cerului de sus
Ca să-ţi aducă bucurie
şi fericire de nespus.
In universul meu ma simt legata
Cand tot ce imi doresc este sa fug
De maini, picioare, sugrumata,
In suflet simt al vietii jug…
Se intampla… multumim pentru incurajare.