Colindătorul
Colindatorul este mesager.
El duce vestea bună a întrupării,
Cântă despre Cel venit din cer,
El duce vestea în umbros ungher,
Vorbeşte despre Regele salvării.
În mersul lumii care pare infernal
Colindătorul parcă rupt de vreme
Se opreşte şi la cel ce doarme în canal
Ce n-are-n viaţă nici un ideal
Ce suferă-n tăcere şi se teme.
Colindătorul bate-n geam la cel sărac
La cel ce n-are lemne, n-are pâine
Aicea el descarcă-al dărniciei sac
Aduce şi colind, dar şi colac
Vestind pe Cel ce-i a Vieţii pâine!
Colindătorul se opreşte la spital
La cel ce este suferind pentru o vreme
Îşi desfăşoară-ntregul arsenal
Arată că exist-un ţel şi este un capital
Ce trece dincolo de timpu-n care geme
Colindătorul îi vorbeşte de Isus
Celui bogat ce multe averi deţine
Îi spune de o bogăţie de nespus
Ce se găseşte doar în jertfa lui Isus
Şi este mai presus de bani şi pâine.
Colindatorul în gerul de afară
Aduce vestea bună până-n zori
El îţi vorbeşte despre-o sfântă ţară
De viaţă în eterna primăvară
Dacă-l primeşti pe Isus înainte ca să mori.
Amin
Zalau, dec.2010