Înstrainată Doamne pe carare,
Privesc spre veşnicie-n zare
Sunt un ostaş rănit în post
Ce-a vrut să afle-al vieţii rost,
Am vrut să fiu al tău străjer
Dar m-a lovit un lăncier
Eu am sărit, am vrut s-ajut…
El m-a zărit o clipă fără scut
Si m-a lovit puternic cu furie
Să mă doboare pentru veşnicie.
Ostaşul cade, dar el se ridică
E antrenat, el nu cunoaşte frică.
Acum îmi pare totul un coşmar
Ce se întâmplă pare ireal!
Doream doar rănile în jur să leg
Dispreţul nu i-l înteleg!
Luasem armătura pentru luptă
Ca să dobor a iadului redută
În ambuscadă, haos s-a făcut
Amarnic m-a lovit până-am căzut.
Rănită m-a lăsat acolo jos
Spunând că asta-i voia lui Hristos.
Rănită, înarmată, sângernd,
Mărşăluiesc cu veşnicia-n gând.
Mergând pe calea către cer,
Chiar de-s ranita, nu disper,
Ci mă-narmez mereu cu sârguinţă
Şi lupt ca să păstrez a mea credinţă.
Să pot să iert şi să iubesc deplin
Smerită Doamne mă închin!
Acolo sus la veşnicul festin,
Răsplată pentru toate voi primi,AMIN!
17 martie 2012