Cerul pare de aramă
Doamne cum să pot acuma Să mă mai ridic de jos? Că înteţită e furtuna Ploaia mă loveşte-ntr-una Şi e vânt vijelios! Cerul pare de aramă, E tăcere de mormânt! Copleşită stau la vamă, De greşale să dau seamă Până nu intru-n pământ. Ostenită de alergare Vreau să capăt adăpost. Am crezut că sunt mai…
