O cât aş vrea să pot să spun
La cei ce-s în pierzare,
Cât este Domnul meu de bun
Sub ocrotirea Sa să-i pun
Sub marea Sa îndurare.
O cât aş vrea să fiu un far
Ce lumii să arate,
Că e un ultim ceas de har,
Că mântuirea e în dar,
Cum scrie în sfânta Carte.
Să pot să duc vestea împăcări
În lumea asta largă,
În lungul şi în largul zării,
Să spun că Sângele iertării
Mai spală vina întreagă.
O cât aş vrea să îi aduc
Pe toţi, pe toţi, la Cruce,
Să strig că vremea-i în amurg
Cei ce-L resping în Iad ajung,
Iar şansa lor se duce!
O cât aş vrea să fiu mai sfânt
Făcând doar ce e bine.
Cu nou imbold, cu sfânt avânt
Să strig mereu al Său Cuvânt
Şi să mă încred în Sine.
Greta Andreica
Zalau, 22 februarie 2013