Categorie: poezii

Ce straniu ma apasa
a dragostei masura!
Ea care aprinde-n vreme
intreaga mea faptura….
Si cata unduire
aduce-n fiinta mea
povoara de iubire
chiar daca adesea-i grea!
O port cu bucurie
ca un trofeu dorit
desi a ei rotire
cu sete m-a lovit.
Ranita din iubire
marsaluiesc pe drum
si port dulcea povara
cand tot in jur e scrum
Cu inima ranita
zambesc in al meu mers
convinsa ca eu sunt
crampei din univers

Greta Andreica 22 sept 2014

Te regasesc mereu in ganduri si in vise
Te vad in paginile care nu sunt inca scrise,
Ma doare tacerea devenita zid de granit
Ma raneste tristetea ce-n adanc s-a cuibarit!

Ai ajuns doar himera zarita-n departari
Alerg sa te ating dar esti departe-n zari.
Frunze vestede imi canta ades simfonii
Iar inima-n taina te asteapta sa vii!

Promisiuni si vise ma ard ca un fier inrosit,
Ma intreb in tacere, unde si cand am gresit?
Simt mana care ma ocrotea pe carari,
In timp ce picioarele coboara interminabile scari.

Vad aievea luminile in noptile reci si tarzii…
Citesc promisiunile care-mi spun ca o sa vii.
E ultima straja si sunt obosita de mers,
Dar dorinta e vie..te asteapta, inca nu s-a sters!

Intinde-mi o mana, o ultima nadejde a mai ramas,
Te astept coplesita de dor, in ultimul ceas!
Adu-ti aminte de tot ce-am trait, e timpul acum!
Pana nu vine noapte si ramane doar… scrum!

Greta Andreica

22 08 2014

Credeai ca-i vesnica iubirea
Care ardea in al tau piept,
Dar astazi cand intorci privirea
Finalul ti se pare asa nedrept!

Ca tot ce este-n lumea de tarana,
Se duce, zboara ca o pana-n vant!
Si cand privesti mai bine a ta mana,
Iubirea a zburat precum un gand…

Doar inima ramane plina de regrete
Si nu mai stii nici unde ai gresit…
Dar scris ramane pe al ei perete
Iubirea ce parea fara sfarsit.

Te-ntrebi atunci de ce aceste toate
Trairi ce par sa arda in zadar
Cand in launtrul tau se face noapte
Iar sufletul ramane greu, amar!.

O zbatere spre vesnica lumina,
Traim trunchiata bucurie lacrimand,
Ca in vremelnicia vietii de tarana
Incep sa curga lacrime si-n gand.

06 08 2014

Caii nepasarii

Incatusata in neputinte, alerg sa fac iubirii drum,
Insa invinsa de cerinte..privesc cum se transforma-n scrum,
Cum oare o sa port cu mine…durerea asta asa de grea
Ce ma desparte si-mi rapeste..iubirea si prezenta ta?

In lumea asta asa de mare, ai aparut cand nu gandeam,
Mergeam pe-a cerului carare..in plina toamna ma gaseam.
Si-au inflorit asa deodata, caisii toti sus in livada
Parfum suav curgea aievea…doar ochii mei puteau sa vada!

Dar caii rai ai nepasarii trecut-au printre noi galop
Si te-au ascuns in largul zarii, aveau un drum, aveau un scop!
Pasesc pe drum insingurata si ma intreb de a fost vis
Sau a fost doar o alta vama…ca sus in cer totul e scris!

Greta Andreica 04 04 2014

Cand dispare o fiinta draga…ramane doar un gol imens!

Tacera ta imi frange inima,
Ma apasa. vai cumplit ma doare!
Mi-aduce ceata cea mai grea
Cu omaturi troienite si ninsoare.

Tacerea doare ca o palma,
Tacerea ma apasa greu…
Si mai platesc din nou o vama
Se frange amar sufletul meu.

Ma uit pe strada e pustie,
Doar vantul sufla incetisor…
Ma napadesc ganduri o mie
In timp ce ma topesc de dor.

Greta Andreica
10 O3 2014

Întinde-mi mâna, să te am alături,
Să simt căldura din lăuntrul tău,
Afară-i frig și plâng omături…
Și tremură-n adânc sufletul meu.

Să uit de toate câte sunt sub soare,
De gerul crunt prin care am trecut,
De lacrima ce curge, de sufletul ce doare,
Și de al tristeții searbad scut.

Cu ochi de cer privește-mă-n tăcere,
Să simt seninul mult dorit.
O nouă primăvară sufletul îmi cere,
Că-n adânc tristeti s-au cuibărit.

26 feb 2014
Greta Andreica