(Fotografia: http://ciucanu.com),
După o noapte de-osteneală,
Apostolii n-au pescuit nimic,
Fusese o noapte ca de smoală
Fără folos… ce pot să zic.
-„Aruncă mreaja-n partea dreaptă
Înspre adânc mergând nainte”
Petru spre Domnul se-ndreaptă
Când auzi a Lui cuvinte.
-„Noi toată noaptea am trudit
Muncind în întuneric gros,
Degeaba însă am ostenit
Că totul a rămas fără folos
-„Dar la porunca-Ţi”, spuse Petru
-„Am să arunc mreaja chiar fără credinţă
Eu cunosc marea ca un batimetru
Dar mă smeresc şi fac a Ta voinţă.”
Au tras afară mrejele cu peşte
Şi gata erau să se rupă toate,
Atuncea când Isus vorbeşte
Chiar imposibilul se poate.
Au tras cu toţi de mreje cu putere
Le-au scos abia, le-au scos cu greu,
Cel ce poruncise, venea din alte sfere,
Că nu era un om,ci era Dumnezeu!
-„Doamne pleacă de la mine!”
Zise Petru lui Isus Hristos.
-„Faţa mi se umple de ruşine
Sunt doar om, şi sunt un păcătos”.
-„Lasă Petre barca ta şi marea,
Pescar de oameni ai să fii,
Atât cât va cuprinde zarea,
Tu mântuirea sfântă vei vesti”.
Toate s-au împlinit aşa cum zise,
După cincizecime şi umplerea de sus,
Petru, aşa cum i se profeţise,
Rămase în slujba lui Isus.
Amin
Zalau,27 ianuarie 2012
