Port doruile toate buluc la subsioară
Si nu mai știu de-i zi ori noapte e deja,
Mă întreb stângaci și tâmp, a câta oară?
Când lanțurile toate mă strâng, mă înfășoară,
In lupta spre mai bine cum pot a mă angaja?
De atâtea ori în luptă puterea mi se frânge
Si haina mea atârnă în drumul meu stângaci
Fâșii de pânză ruptă și vânătăi și sânge
In lupta cu vrășmașul ce vrea a mă înfrânge
Si apasă fără milă tiranicul trăgaci.
Cu seara cea târzie în pletele rebele
Mărșăluiesc cu Luna pe stâmtele poteci
Papucii mei sunt șubrezi iar drumurile grele
Mă arde iar durerea sub cerul plin de stele
Si atârnă necredința ca negrii lilieci.
Greta Andreica.26 02 2016
