Cu aripile frânte care nu mai zboară,
purtând nădejdi ce dor la subsioară,
strângând cu patimă in mână
atunci când zorile se îngână..
un gând răzleţ, un tainic dor,
în lumea unde totu-i trecător..
să nu-ti laşi inima să-ţi fie frântă
de cei meschini, care încântă.
Comorile le ţine-n ferecat zăvor
în locul unde visele nu mor
priveşte înspre mâine cu credinţă
tot ce-i mai bun urmează, va lua fiinţă!
Un răspuns la “Privind spre mâine”
Amin, Domnul sa-tide-aizbinda !