Lună: aprilie 2024

În lumea asta efemeră, trecătoare,
În care unii pleacă, alții vin,
Uităm că suntem muritori sub soare
Că viața nu este un nesfârșit festin.

Toate în lumea noastră se repetă,
Iar generații trec grăbite rând, pe rând.
Fiecare crede că este vedetă
Și pune mare preț pe al sau gând.

Nemuritori, cu pieptul prea umflat,
Ne apărăm idea cu ardoare,
Uitând că ce a mai fost s-a repetat
Și că nimic nu este nou sub soare..

Ne construim palate, facem planuri,
Iar drumul vieții pare nesfârșit..
Dar deodată de departe peste lanuri,
Vine vestitorul neașteptat și nedorit.

Te înfioară în profunde sfere
Te simți total, total nepregătit,
Când anunțat ești cu putere
Atât avut-ai numai de trăit!

Noi ce credeam că vreme este încă,
Umblând orgolioși cu capul ridicat,
Ne zguduim lovindu-ne de stâncă,
Înțelegând că timpul nostru a zburat.

Uimiți de tot ce se întâmplă,
Ne pare rău de timpul cel pierdut,
Dar ne vorbise părul de la tâmplă
Că vremea peste noi a cam trecut.

Trezire astăzi cât avem viață
Să ne întoarcem către Creator!
El ne înștiințează și ne dă povață,
Că se termină firul pe mosor.

21 04 ’24

Plutind deasupra Terrei printre nori,
Mă minunez cât de plăcut este să zbori!
În lumea ce-ai creat-o jos sub stele
Unde ascuns-am toate dorurile mele.
În această inimă de carne ai pus un dor
Să îmi doresc să fiu nemuritor.
Să pot zbura mai sus de nori, este un har,
In vremea mea ne-ai dăruit și acest dar.
În vremea de demult profeții profețeau
De păsări de fier ce sus pe cer zburau!
Dumnezeu lui Ezechiel profetul i-a descoperit
Despre vremurile viitoare i-a vorbit.
Astăzi noi trăim asta din plin
Călătorind în zbor pământul îl privim
Păsări de fier cutreieră pământul
În lung și-n lat zburând ca vântul.
Vedem ce mare ești o Dumnezeu slăvit
Cum toate le-ai știut, le-ai rânduit!
Trăind astăzi sub cer, la rândul cetei de mele
Te laud pentru tot ce ai creat sub stele!
Nori și ape, munți, copaci, și văi adânci
Flori și fluturi, gâze, animale și mărețe stânci
Cat ești de Mare Tu, Slăvit Părinte
În țărână mă prostern, nu am cuvinte!
Cum aș putea să te cuprind, sa te înțeleg,
Și ale Tale taine să pot sa le dezleg?
Te laud, te ador, Sfinte Dumnezeu,
Că pentru noi l-ai dat pe Fiul Tău!
Ce dragoste măreață și de neînțeles
Ca tot păcatul nostru hidos să fie șters!
Și astfel omul muritor pe care l-ai creat
Crezând, prin Har, să poată fi iertat.

Să fii lumină, plină de căldură,Ce aduce zâmbet și culoare,Cuvinte înțelepte să ai în gurăÎn viața noastră trecătoare.De Tatăl fii mereu călăuzităSă fii și sare și lumină,Viața ta fie așa trăită,Sa fii găsită sfântă, fără vină!