Categorii
poezii

Nemărginirea din dorurile mele.

Intind mana să opresc clipa ce zboară spre stele,
Să adun nemărginirea din dorurile mele.
Cum aș putea să uit iubirea ce arde și suspină?
Învăt să î-mi șterg mana cuprinsă de tărană.
Icnesc în neputința amărăciunii mele,
Curg din mine vise ce zboară printre stele!
Dar neputința-i oarbă și seacă și nătangă,
Iar ochii plini de cer au început să plangă…
Sunt vise frante-n iarbă de firea mea neinfrantă
Cand nu privesc la îngeri ce-n slava slavei cantă!
Sunt deziluzii oarbe sorbite în căutări
Platite-n vama vieții cu a nevergherii stări.
Sunt lupte trecatoare fără un scop real
Cand ideaul veșnic suprem și capital,
Se pierde-n depărtare fiindcă privirea-i jos,
Gandirea-i tot în humă uitand că-i cu folos
Sa fie doar spre țintă, spre Adevărul viu,
Spre Regele cel veșnic pană cand nu-i tarziu!
Pană cand viața încă pulsează în acest trup
Mă lupt firea nătangă în două să o rup.
Ca să trăiesc în Duhul încă de aici de jos,
Să nu mă înșel pe mine crezand că-s cu Hristos!

Greta Andreica
08 07 2018

Categorii
poezii

Drum prin vale

Aș vrea să urlu cum mă doare
Când văd c-am coborât așa de jos,
Spuneai că drumul meu va fi în vale
Că va fi greu și dureros de alunecos.

Dar cum să-mi pot imagina Stăpâne
Când sufletu-mi cânta cu îngerii cântări,
Când stăteam nopțile în rugăciune
Că voi străbate întunecoase zări?

Când iți spuneam în Duh cu detașare
Că gata sunt să plătesc prețul eu,
Nu știam ce mult voi coborâ în vale
Nici că locul e așa întunecos și greu!

Am înțeles doar mai târziu că drumul
În vale este strâmt, îngust , alunecos,
Că pleacă toți de lângă tine câte unul,
Că singurul care te însoțește e Hristos.

Că frații și prietenii te părăsesc în grabă
Că uită despre cele scrise în Sfânta Carte
Că nimeni, nimeni nu te mai întreabă
Și cine are timp pentru a mai arde?

Am înteles târziu aici în neagra vale
Că singur Dumnezeu rămâne credincios
Că omul e cumplit de schimbător pe cale
Că singurul căruia-i pasă e Hristos!

Greta Andreica 21 03 2017

 

Categorii
poezii

Speranțe nerostite

Vin munti de gheață să adune
Durerea toată într-un loc,
Și cum să mai pot oare spune
Despre al dragostei sfânt foc.

Când ce-a rămas e doar durere
Și deznădejde și regret,
Iar eu stau mută în tăcere,
Ne mai știind ce vreau ce aștept,

Era un vis, o luptă, o sperantă,
Era un zbor spre împlinire.
Era dorita siguranță
O alergare spre iubire!

Era un fâlâit de aripi
Și îngeri ce pluteau spre stele,
Păreau lumini ce pot sclipi
Erau doar visurile mele.

Erau speranțe nerostite
Și temeri prinse toate-n brâu,
Frământări ce nu pot fi grăite
Doruri ce curgeau precum un râu.

Dar deodată dinspre zare
S-a năpustit o nimicire
S-a făcut noapte pe cărare
Iar ce a ramas e amagire!

Iar curcubeul de speranțe
S-a năruit precum un fum
Pot fi notate doar absențe
Și piedici ce ne stau în drum.

Dar sus este lumina vie
Ce poate aduce iar viată
Ce poate totul să învie
Să spaga muntii grei de gheață.

Greta Andreica 06 03 2017

Categorii
poezii

De crăciun

Îmi amintesc în a copilăriei vreme,
Mergeam târziu în noapte colindând,
Dar nimeni nu avea a se teme
De clinchet și colind  tot satul geme,
De parcă îngerii se auzeau cântând!

Și ce era mai bun se aducea pe masă
Erau lumini aprinse bucurii și cânt.
Era brad împodobit în fiecare casă
Și haina cea mai bună era aleasă
Să poată fi sărbătorit Copilul Sfânt.

Îmi amintesc cum mama și cu tata
luptau să strângă tot ce e mai bun
Masa era încărcată și bogată
Cu toții eram primeniți și gata
Să întâmpinăm o noapte de crăciun.

24 12 2016 Greta Andreica

Categorii
poezii

Un singur popas

Între viață și moarte e doar un popas,
Ispită luptă e tot ce-a rămas.
Dorința e rupta și zace în ungher
Mă arde durerea și nu pot să sper.
Până la lacrimi mă mistuie dorul
Credinta-i chircita si frant este zborul.
S-au rupt în bucăți nădejdi și speranțe
S-au spart în adânc siguranțe.
Nu e nimic concret și știut…
Dar inima simte visul durut,
E rana ce curge și doare cumplit
E dorul zdrobit, de moarte lovit,
E aripa ruptă ce atârnă hidos
Speranța chircită în colț dureros
E focul aprins în oasele mele
Ce frange orice zbor către stele.
Lupta e grea mă stoarce cumplit
Si văd dureros ce mult am greșit.
Iar rana din piept mă arde mereu
Suspina-n adanc sufletul meu.
Amestec ciudat de ceresc și de tină
Aștept în tăcere să curgă lumina.

Greta Andreica. 02 nov. 2016

Categorii
poezii

În încleștare

Când urlă deznadejdea în adânc
iar aripa speranței zace ruptă
Când dorurile toate ți se frâng
Iar ochii in tacere-ți plâng
Ridică-te, nu renunța la luptă.

Când toți din jurul tău te lasă
Iar lupta mai amar se intețește,
Când prietenii iubiți te apasă
Știind de starea ta, nici nu le pasă
Tu rabdă, iartă și iubește!

Când simți că-i greu pe cale
Să mergi plângând mereu,
Când umbli doar prin vale
Tovarăș de răbdare
Îți este doar credința-n greu.

Când cei mai dragi pe lume
Se întorc și te rănesc
Când totu-i val și spume
Adu-ți aminte anume
Viața și durere, cu toate se sfârșesc.

Nu renunța nicicând la luptă
Chiar frații tăi de râd de tine,
Cămașa prețioasă de ți-e ruptă
Târâș de mergi, redută cu redută
Câștigă, mergi mereu spre bine.

Cu inima fărâme și coatele zdrelite
Cu haina ruptă toată și părul năclăit
Nu renunța la mersul spre înainte
În crâncenă încleștare adu-ți mereu aminte
În sângele salvării pe veci tu ești sfințit.

 

Greta Andreica
15.05 2016

Categorii
poezii

Port dorurile toate

Port doruile toate buluc la subsioară
Si nu mai știu de-i zi ori noapte e deja,
Mă întreb stângaci și tâmp, a câta oară?
Când lanțurile toate mă strâng, mă înfășoară,
In lupta spre mai bine cum pot a mă angaja?

De atâtea ori în luptă puterea mi se frânge
Si haina mea atârnă în drumul meu stângaci
Fâșii de pânză ruptă și vânătăi și sânge
In lupta cu vrășmașul ce vrea a mă înfrânge
Si apasă fără milă tiranicul trăgaci.

Cu seara cea târzie în pletele rebele
Mărșăluiesc cu Luna pe stâmtele poteci
Papucii mei sunt șubrezi iar drumurile grele
Mă arde iar durerea sub cerul plin de stele
Si atârnă necredința ca negrii lilieci.

Greta Andreica.26 02 2016

 

Categorii
poezii

Crâmpeie de cer

Crâmpeie de cer
petale de dor,
e viața ce trece
se duce în zbor….

Plâns de copil,
oftat de bătrân,
petic de cer
un veșnic destin.

Palma trudită
și stele ce cad,
zilnica pâine
dureri care ard.

Visele frânte
vorbe ce dor
lungi așteptări
zbor de cocor.

Viața rămâne
prin frământările noastre.
rampa lansării
spre veșnice astre.

Greta Andreica
01 02 2016
Scrisă în memoria surorii mele dragi. Letiția Gorgan. care a plecat in veșnicie, ieri 31 01 2016.

 

Categorii
poezii

Înaltă-mă Doamne!

În lumea de smoală
Mă zbat printre stânci.
În veșnică scoală
Mă văd tot mai goală…
Cu răni sângerânde adânci.

Mai cântă cocoșul,
Mai apar încă zorii.
Dar greu este coșul
Abrupt e urcușul
Și pleacă în taină cocorii.

Doar câinii mai latră
În negura nopții,
Cărbuni nu-s pe vatră,
Pe drumul rece de piatră
Caut zăvorul porții.

Azi doar tăcerea
Mai stă în picioare
Și mică mi-e vrerea…
Dă-mi Doamne puterea
Că rana-i adanca și doare.

Înaltă-mă Doamne
Ajută-mă iară!
Trimite-mi iar semne
Ce viața să însemne,
Că frig și ceață-i afară.

Că Tu ești puterea
Ce dă încă o șansă.
Mai rupe tăcerea
Înlatură durerea
Aprinde viata cea stinsa.

14 01 2016

 

Categorii
poezii

Mai picura zarea

Pe prag de infinit
Mai picură zarea
Spre duhul smerit
Încet, agale, tacit
Mai curge încă iertarea

Cât picură viată
sângele aleargă grăbit
purtăm o sperantă
există alternanţă
in drumul catre sfârşit.

Mai există salvare
Mai există o şansă
Jertfa cea sfântă şi mare
Mai poate aduce iertare
Lumina poate fi aprinsă.

Pe prag de an
E timp de cercetare
Nu este in van
Să fii in duh sărman
Să te proşterni în adorare.

28 12 2015

Greta Andreica