” Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; ” Iacov 1. 14-15 ” o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” Romani 1. 17 Scârbă…
Pe poteci de har urcând prin credinţă Încerc să m-apropiu de tronu-Ţi slăvit, Şi te rog să-mi aduci în duh biruinţă Te chem cu suflet deschis şi smerit. Mă arde un dor să mă înalţ către Tine, Să scap de povoara aceasta de lut, Fireasca trăire şi zilnica pâine Adesea aici pe pământ rob m-au…
Obosită de drum, cu ochii plini de lacrimi şi dor, merg înainte pas cu pas… mă uit peste umăr la prăpastia din care abia am ieşit cu greu, zdrelindu-mi genunchii în mersul greoi spre înainte. O rază de soare dansează în faţa mea pe drum dăruindu-mi puterea umblării prin credinţă, a iertării care aduce linişte…
Pe drumul de smerenie agale În pas domol înaintez mereu… Când drumul trece jos prin vale Şi şoapte se aud din depărtare Privesc cu ochi arzând la Dumnezeu. De întortocheată e cărarea, Prin labirint păşesc încrezător. Scrutând cu ochii de credinţă zarea Nu mă-nspăimântă depărtarea, Înaintez, cu sufletul arzând de dor! Nu mai ascult străine…
Când arşiţa pustiei dogoreşte, Iar corbii nu mai vin de nicăieri, Pe duna de nisip ce se zăreşte Aştept răcoarea mult doritei seri. Nu mă-nspăimântă a hienei urlet Ce stă şi aşteaptă ca să mor, Eu ştiu că dincolo de zarea sumbră, M-aşteaptă cel mai falnic zbor. Spre Dumnezeu spirală ancestrală Mă leg de cerul…
Credinţa-i o virtute ce se primeşte-n luptă, Credinţa este darul ce munţii înalţi îi mută. Credinţa te transformă în munte de granit, Credinţa îţi aduce lucrul mult dorit. Credinţa este poarta spre sfântul Dumnezeu, Credinţa te ajută să fii în har mereu. Credinţa este poarta spre sfânta pocăinţă, Credinţa te ajută să stai în umilinţă….
Credinţa adevărată se jertfeşte, Se dă pe sine pentru-al tău folos, Ea pentru Dumnezeu trăieşte Călcând mereu pe urma lui Hristos! Credinţa adevărată are milă De cel căzut între tâlhari, Se pleacă, îl oblojeşte, e umilă Nu se-nspăimântă de barbari. Credinţa adevărată plânge cu săracul Ce a rămas flămând afară-n drum, Ea îi aduce pâine,…
Astăzi când înaintez prin ceaţă Pipăind a drumului cărare Lacrime de-a valma-mi curg pe faţă Aşteptând să vină marea dimineaţă Când uita-voi orice supărare. Nu lasa o Doamne să lovească-n mine Iar şi iar a iadului vulcan Nici sageata unei deznădejdi haine Să-mi aducă întuneric şi ruşine Ci m-ajută Doamne să-Ti rămân oştean! Mă frământ…
Privind spre mâine care vine Prin ochi de credinţă arzând Dispreţuim orice ruşine Şi-naintăm cu Dumnezeu în gând. Nu este Calea totdeauna lină Păşim ades cu pas anevoios Dar viaţa ne-o petrecem în lumină Cu ochii ţintă la Isus Hristos. Când prin deşert trece cărarea Prin soarele arzând dogoritor Scrutăm cu ochii de credinţă zarea…
Aştept de mult la poarta milei Tale, Genunchii mi-au slăbit în aşteptare Iar îndoiala muşcă din mine cumplit, Privirea înceţoşată… încet a obosit. Satan mă hărţuieşte, îmi spune că nu vii, Că întoarcerea, căinţa mi-au fost prea târzii, Că pot să strig, că am ajuns un ciob, Că n-am putere să mă mai ridic din…
Pe marea vieţii Mergând pe marea vieţii zi de zi Vin valuri ce lovesc a mea credinţă Ele mă-nping spre mal cu stăruinţă Dar să vâslesc nu pot a mă opri Vâslesc cu-ntreaga mea putere Nu am să spun nicicând că nu mai pot Şi chiar dacă-am depus efortul tot Putere ai să-mi dai din…
„…si-i voi da o piatra alba si pe piatra aceasta este scris UN NUME NOU pe care nu-l stie nimeni decat acela care-l primeste.” Apoc. 2 v 17 Eu am un nume azi aici, Dar, e un nume care trece Ca azi sunt… om Dar… sunt din lut Iar viata… se petrece. Eu… rupta am…
Desculţă prin iarbă, alerg către Tine Te caut o Doamne, am sufletul greu, Încet se lasă răcoare, noaptea vine, Mi-e sete de Tine, Divin Dumnezeu! Pune-mi o palmă pe creştet în tihnă, Lasă să curgă linişte-n trupu-mi trudit… Cu mâinile-ntinse, în rugă caut odihnă, Lupta e mare, iar eu… am ostenit. Umbrele grele se lasă,…
Aş vrea să zbor în lină unduire Pe aripa credinţei spre divin, Să nu alunec în descumpănire Sau să-ntristez sfânta-Ţi privire, Ci-n adorare să mă-nchin! Dar urlă marea, vântul bate Se-năpusteşte în credinţa mea, Iar teama ghearele le scoate Şi dejnădejdea se socoate Să picure-ndoiala grea! Mă uit în jur cu-nfrigurare Că totul este sumbru…
Vâsleau de zor pe mare ucenicii, Iar valurile se zbăteau năucitor. Încercau să ţină echilibrul bărcii Însă aveau nevoie acum de ajutor. Ştiau că Domnul a rămas pe ţărm Ca să se roage singur la o parte. Stihiile şi vântul băteau ferm, Spre un dezastru se părea să-i poarte. Dar deodată-n faţa lor pe ape,…
Zbatere spre biruinta Cand stari de boala iti macina fiinta, Cand zaci in neputinta-ncatusat… Cand incercata crunt iti e credinta, Iar tu privesti nauc si… disperat Incerci sa te ridici prin rugaciune, Dar cerul e inchis cu chei de otel. Privesti atunci enorma-ti slabiciune, Ce incatusat te tine prizonier! Zadarnica si grea iti pare lupta,…
