Etichetă: credinţă

Categorii
poezii

Lupta prin credinţă

” Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.
Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; ” Iacov 1. 14-15
” o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” Romani 1. 17

Scârbă mi-e acum de mine, de ce e pământesc,
Când analizez mai bine, felul cum trăiesc.

Caut să am biruinţă în fiecare ceas,
Când de pofta cea haină, iarăşi sunt atras.

Hotărâre iau degrabă, să mă lupt cu foc,
Când în minte ispitirea iar îşi face loc.

Lupta-n duh e-nverşunată, pofta mă momeşte
Iar păcatul de mă prinde, viaţa mi-o robeşte.

O, Isuse, alerg la Tine, în duh adânc zdrobit,
Şi te rog dă-mi biruinţă, când sunt ispitit!

Că în luptă fără Tine, nu există biruinţă,
Lupta-n duh e câştigată, când se luptă prin credinţă!

Ea, credinţa, când e mare, naşte fapta biruinţei.
Drumul spre această stare, este calea pocăinţei.

Amin, 16 Ianuarie 2013
Greta Andreica

Categorii
poezii

Pe poteci de har

Pe poteci de har urcând prin credinţă
Încerc să m-apropiu de tronu-Ţi slăvit,
Şi te rog să-mi aduci în duh biruinţă
Te chem cu suflet deschis şi smerit.

Mă arde un dor să mă înalţ către Tine,
Să scap de povoara aceasta de lut,
Fireasca trăire şi zilnica pâine
Adesea aici pe pământ rob m-au ţinut.

Doresc părtăşia-ţi în toate pe cale
Şi lupt cu nădejde în duh pentru ea,
Zbuciumul aici pe pământ este mare
Şi adesa mă trezesc cu o inimă rea.

Firescul mă-nvăluie în lupta cea ternă,
Cu greu mă desprind de a cărnii putere
Prin credinţă îţi caut Faţa Eternă
Că prea ades sunt copleşit de durere.

Trimite din ceruri Părinte putere
Să scalde în har astăzi duhul trudit,
Cu toată fiinţa mă plec spre aţi cere
Să mă ajuţi să ajung la sfârşit mântuit.

Amin
Zalau 13 Decembrie 2012
Greta Andreica

Categorii
cugetare

Mărşăluind spre casă

Obosită de drum, cu ochii plini de lacrimi şi dor, merg înainte pas cu pas… mă uit peste umăr la prăpastia din care abia am ieşit cu greu, zdrelindu-mi genunchii în mersul greoi spre înainte.

O rază de soare dansează în faţa mea pe drum dăruindu-mi puterea umblării prin credinţă, a iertării care aduce linişte şi eliberare de orice zbucium uman.

Mă uit spre muntele din faţa mea ce se înalţă maiestuos, cu vârful acoperit de nori. Încep să urc cu nădejde şi dorinţă înfocată.

Înţeleg în ceas târziu că umblarea-mi pe un traseu sinuos are menirea de a transforma sufletul meu, de al goli de tot ce este fire pământească, de al pregăti pentru zborul etern spre Ţara Luminii, unde nu va mai fi durere, scâncet şi zbucium.
Acolo voi trăi în lumină deplină, eliberată pe veci de orice imperfecţiune umană.

Doamne ajută-mă să merg fără cârtire pe acest drum ca niciodată acolo în Ţara Luminii să nu-mi vină în minte întrebarea:

-Oare de ce nu am făcut mai mult pentru Hristos?

Categorii
poezii

În pas domol

Pe drumul de smerenie agale
În pas domol înaintez mereu…
Când drumul trece jos prin vale
Şi şoapte se aud din depărtare
Privesc cu ochi arzând la Dumnezeu.

De întortocheată e cărarea,
Prin labirint păşesc încrezător.
Scrutând cu ochii de credinţă zarea
Nu mă-nspăimântă depărtarea,
Înaintez, cu sufletul arzând de dor!

Nu mai ascult străine şoapte
Ce vor să mă convingă să renunţ,
Chiar dacă-n jur e neagră noapte
Luptând de adevăr a mă desparte,
Eu merg nainte, astăzi vă anunţ!

Am doar o ţintă care mă atrage
Este fiinţa Sfântă a Lui Hristos!
Viaţa-n cioburi de s-ar sparge
N-am să m-agăţ de alte catarge
Cât stau în umilinţă, sunt victorios!

Zalau 21 Nov 2012
Greta Andreica

Categorii
poezii

Mă leg de cer


Când arşiţa pustiei dogoreşte,
Iar corbii nu mai vin de nicăieri,
Pe duna de nisip ce se zăreşte
Aştept răcoarea mult doritei seri.

Nu mă-nspăimântă a hienei urlet
Ce stă şi aşteaptă ca să mor,
Eu ştiu că dincolo de zarea sumbră,
M-aşteaptă cel mai falnic zbor.

Spre Dumnezeu spirală ancestrală
Mă leg de cerul ce-i cu nori acoperit,
Credinţa-mi este stâlp, este reală,
Chiar de-i secat pârâul la Cherit.

Nu mă cufund în deznădejde…
Eu cred în Cel ce timpul îl măsoară,
Iar astăzi când sunt în primejdie,
Îl strig să vină, Doamne a câta oară!

Contează doar prezenţa Lui de Tată,
Când mâna peste creştet şi-o întinde,
Sunt întărită-n duh deodată
Şi-o pace sfântă mă cuprinde.

Amin
Zalau, 16 Nov. 2012
Greta Andreica

Categorii
poezii

Paşii credinţei


Credinţa-i o virtute ce se primeşte-n luptă,
Credinţa este darul ce munţii înalţi îi mută.

Credinţa te transformă în munte de granit,
Credinţa îţi aduce lucrul mult dorit.

Credinţa este poarta spre sfântul Dumnezeu,
Credinţa te ajută să fii în har mereu.

Credinţa este poarta spre sfânta pocăinţă,
Credinţa te ajută să stai în umilinţă.

Credinţa te ridică din cel mai greu păcat,
Credinţa te eliberează cu adevărat.

Credinţa este calea care te duce-n cer,
Credinţa îţi dă lacrimi pentru acei ce pier.

Credinţa îţi aduce şi Duhul cel promis,
Credinţa te conduce în Rai, în Paradis.

Categorii
poezii

Credinţa adevărată


Credinţa adevărată se jertfeşte,
Se dă pe sine pentru-al tău folos,
Ea pentru Dumnezeu trăieşte
Călcând mereu pe urma lui Hristos!

Credinţa adevărată are milă
De cel căzut între tâlhari,
Se pleacă, îl oblojeşte, e umilă
Nu se-nspăimântă de barbari.

Credinţa adevărată plânge cu săracul
Ce a rămas flămând afară-n drum,
Ea îi aduce pâine, îi umple sacul,
Nu trece pe alături, nicidecum!

Credinţa adevărată o găseşti
În casa unde este jale,
Plângând, acolo o-ntâlneşti,
Cu vorbe calde şi reale.

Sau poate fi şi la spital
Lângâ bolnavul ce abia priveşte,
Aduce ajutorul cel vital,
Nimic şi nimeni n-o opreşte.

Credinţa adevărată nu se teme
Ea vede mai încolo de prezent,
Chiar dacă toţi în jurul ei ar geme
Aşteaptă ajutorul insistent.

Credinţa mută munţi cei puternici,
Că nu o înspăimântă nici un greu,
Ea e mereu printre cei harnici,
Căci se încrede deplin în Dumnezeu.

Amin
Zalau, 26 sept 2012

Categorii
poezii

Nu lasa o Doamne


Astăzi când înaintez prin ceaţă
Pipăind a drumului cărare
Lacrime de-a valma-mi curg pe faţă
Aşteptând să vină marea dimineaţă
Când uita-voi orice supărare.

Nu lasa o Doamne să lovească-n mine
Iar şi iar a iadului vulcan
Nici sageata unei deznădejdi haine
Să-mi aducă întuneric şi ruşine
Ci m-ajută Doamne să-Ti rămân oştean!

Mă frământ şi noaptea-n aşternuturi
Când tristeţea-n valuri fâlfâie ades
Eu Te chem în taină să îmi fii alături
Limpezind în Duhul ale mele gânduri
Cu fir de speranţă haina să mi-o ţes.

Dau mereu de ziduri în înaintare
Se perindă toate câte nu le ştiu
Piedici fără numar vin pe-a mea cărare
Scapă-mă Isuse azi din încercare
Vreau în lumea asta de folos să-ţi fiu.

Ca ai pus în mine daruri minunate
Lasă-mă o Doamne ca să îţi slujesc
În furtună eu te simt departe
Nu lăsa-ncercarea azi a ne desparte
Lânga Tine Doamne vreau ca să trăiesc.

Categorii
poezii

Privind spre mâine


Privind spre mâine care vine
Prin ochi de credinţă arzând
Dispreţuim orice ruşine
Şi-naintăm cu Dumnezeu în gând.

Nu este Calea totdeauna lină
Păşim ades cu pas anevoios
Dar viaţa ne-o petrecem în lumină
Cu ochii ţintă la Isus Hristos.

Când prin deşert trece cărarea
Prin soarele arzând dogoritor
Scrutăm cu ochii de credinţă zarea
Iar Duhul Sfânt ne vine-n ajutor.

Când vin furtuni devastatoare
Ce lasă-n urmă răni ce dor
Nu dăm-napoi în încercare
Chiar dacă şocul e ameţitor

Nu renunţăm la Ţinta cea propusă
Nu, niciun pas nu dăm-napoi,
Că mântuirea e prin Har adusă
Iar Duhul ne ajută, e cu noi.

Isus Hristos este în ceruri
Şi mijloceşte pentru noi
Prin Duhul ne trimite daruri
Să fim pe veci ai Săi eroi.

Privind spre mâine care vine
Prin ochii de credinţă arzând
Făcând a vieţii socoteală bine
Înaintăm cu Dumnezeu în gând.

Amin
Zalau 21 04 2012

Categorii
poezii

Aşteptare îndurerată


Aştept de mult la poarta milei Tale,
Genunchii mi-au slăbit în aşteptare
Iar îndoiala muşcă din mine cumplit,
Privirea înceţoşată… încet a obosit.

Satan mă hărţuieşte, îmi spune că nu vii,
Că întoarcerea, căinţa mi-au fost prea târzii,
Că pot să strig, că am ajuns un ciob,
Că n-am putere să mă mai ridic din colb.

Privesc in jur si vad ca fratii s-au rărit,
M-au judecat şi mulţi m-au părăsit.
Iar boala mă loveşte cum poate mai bine
Satan îmi spune că voi rămâne de ruşine.

Dar am, o Doamne, o durere cumplită,
Că taci… şi… mă simt părăsită.
De ce Te ascunzi de mine Domnul meu?
Îmi arde sufletul de dorul Tău!

M-ai ridicat de mult, şi m-ai umplut cu har,
Toţi se mirau, zicând ca e-n zadar!
Dar Tu mi-ai dat inel, m-ai răsfăţat,
M-ai iubit, şi deseori mi-ai dat un sfat!

Viziuni cereşti în ochii mei ai pus,
Cu putere mare şi Duh Sfant m-ai uns,
Taine adânci mi-ai descoperit,
Blând adesea mi-ai vorbit.

Azi in încercare mă simt părăsită,
Ostenită sunt… vreau să fiu ocrotită.
Sufletul mă arde, mă zbat, mă perpelesc,
Spune-mi Doamne! Unde Te găsesc?

Te strig, Te caut, spune-mi unde eşti?
Durerea, chinul, boala, când le opreşti?
Te aştept să îmi opreşti durerea grea
Ce-mi arde sufletul… şi inima.

Dar dacă întârzii am să Te aştept mereu,
Eu Te iubesc Isuse Domnul meu.
Iar drumul vieţii cât ar fi de greu,
De Tine nu mă las, eşti Dumnezeul meu!

In Tine am găsit atâta bucurie,
Viaţa mi-ai schimbat-o pentru veşnicie!
Ajută-mă ca să rămân la cruce jos
Sa-ţi mulţumesc, iubitul meu HRISTOS.

AMIN