Mărșăluind spre casă
Obosită de drum, cu ochii plini de lacrimi și dor, merg înainte pas cu pas… Privesc peste umăr spre prăpastia din care abia am ieșit, zdrelindu-mi genunchii în mersul greu al vieții.O rază de soare dansează înaintea mea pe cărare, dăruindu-mi puterea umblării prin credință, a iertării care aduce liniște și eliberare din orice zbucium…