Categorii
poezii

Marea căutare


In care lumi o Doamne sa Te caut?
In ce neant Te ascunzi nemarginit?
O sete ma impinge sa alerg la pieptu-Ti,
Sa fim intregul, in sine cu totul contopit.

Exista in mine o dorinta vie,
O dragoste ce izvorata e de sus,
Sa Te cunosc, sa m-adancesc in Tine,
Ascunsa impreuna cu Isus.

Tot ce ai creat ma indeamna la adorare,
Ma minunez de maiestria Ta!
Cand vad calestile ceresti, calea lactee,
Desavarsita a fost lucrarea Ta!

Ai zis sa fie zi, luminatori si astri,
Pe toate le-ai creat Tu din nimic,
Pamantul l-ai umplut de viata,
Creand intregul pic… cu pic.

In om Tu ai suflat viata,
Ai pus iubire si credinta ai pus,
Ai pus dorinta dupa Tine Tata
Si dupa vesnicia cea de sus.

Dincolo de materie e duhul
Ce diferit total este de ea,
Suspina si tanjeste dupa cerul
De unde a venit prin voia Ta.

O Doamne in puterea-Ti infinita
Ridica-ne din neputinta grea,
Da-ne vointa si puterea infaptuirii
Si vie in noi imparatia Ta!

amin 29. 01. 2010
Dorul dupa Dumnezeu a fost motivul acestei poezii, dorinta de a-L cunoaste mai profund pe El, o cautare care de data aceasta a luat forma versului.

Categorii
poezii

Curgere

Curgere

Au curs în vad toţi anii, toţi
trecut-au în neştire…
Când am intrat pe-a vieţii porţi
ne-a învârtit cu a ei roţi
gonind spre fericire.

Dar din căuşul palmei mici
la fel ca o nălucă
ea a fugit iute de aici
având şi cai având şi bici…
şi, cine s-o ajungă?

Şi au tot curs în vaduri ani
şi gânduri şi-alte cele
am adunat şi boli şi bani
dar… am rămas „copii sărmani”,
privind năuci spre ele!

Că viaţa curge printre mâini
oricât ai ţine-o fuge
şi treci şi tu, rănit de „câini”
sătul de-a vieţii amare pâini
cu timpul care curge.

Să nu uităm că vine-o zi
când timpul nostru se opreşte
şi mai devreme sau târziu
vom sta în faţa Celui viu
când totul se plăteşte

Categorii
poezii

Mantaua

La Roma-n închisoare
Bătrânul Pavel scrie
Ştia că şi-a sfârşit cărarea
Că şi-a-ncheiat aici lucrarea
Se pregătea de veşnicie

„M-am luptat lupta cea bună
Alergarea aproape-i de sfârşit
M-aşteaptă veşnica cunună
În ceruri Domnu să mi-o pună
Credinţa cu sfinţenie-am păzit”

„-Caută de vino mai curând”
Lui Timotei aşa îi scrie
„Toţi m-au părăsit pe rând
Domnul să le ierte acest gând
Păzeşte-te de cei cu viclenie

Din Troua de la Carp, adu-mi mantaua
Şi cărţile din piele
Dar vino cât se vede steaua
Nainte ca să cadă neaua
Că te aştept cu ele”

Dar iarna a venit cu ger
Iar Pavel nu avea mantaua
Dar Domnul l-a chemat la El
Murind martir plecă la cer
Şi nu mai simţi neaua

Acum

Categorii
poezii

Oferta

Oferta

Pe drumul vieţii agale
O zi însemnată veni
Piciorul aproape porni către vale
Aşteptând vii şi calde urale
Dorind spre trecut a privi.

Dar am ales resemnarea
Deşi un gând îmi spunea să mă duc
Ştiu că alta îmi este chemarea
E greu să plătesc renunţarea!
E greu veşnicia s-apuc!

O zi dintre multele-n viaţă
Când pusă sunt să aleg
Oferta-i pe taler, în faţă
În suflet furtună şi ceaţă
Dar vreau cu Isus ca să merg.

***

Căci hora vieţii se gată
Şi totul va fi vămuit
Iar sfinţii primi-vor ca plată
Cununa cea sfântă şi dreaptă
Şi viaţa fără sfârşit

30 iulie 2011

Categorii
poezii

Rob netrebnic

Rob netrebnic

Domnul l-a creat pe om
Spre a fi stăpân
Dar când a gustat din pom
L-a trădat pe sfântul Domn
Şi-a ajuns străin

Tot de-ai împlinit… eşti rob
Robul cel netrebnic
Ca să aduni bob cu bob
Tu erai dator ca rob
Nu că ai fost vrednic

Vrednicia e-o virtute
Greu de dobândit
Ea-i de preţ dar se ascunde
Doar în căile pe unde
Calcă Om smerit

Rob vândut căzut de sus
Spre păcat avea pornire
Până a venit Isus
C-o iubire de nespus
Şi cu mântuire

Iar din robul păcatos
Ce mergea către pieire
Când s-a interpus Hristos
A ajuns victorios
Omu-n drum spre nemurire.

Categorii
poezii

De atâtea ori

De atâtea ori

De atâtea ori Ţi-am spus că-mi pare rău
Încât mi-e greu să-mi amintesc.
Că am greşit atât de crunt şi greu,
Căzând mereu, şi rătăcind în drumul meu,
Alunecând, când Tu… sperai să cresc.

Mă ţin funiile neputinţei oarbe
În lupta cu păcatul insistent.
Ce parca întreaga forţă mi-o absoarbe,
Iar în nesomnul nopţii lungi şi albe,
Deznădejdea mă apasă iar strident.

Că frunzele mi-au părăsit copacii,
Iar crengile golaşe zgribulesc în frig.
Astăzi plâng în ger şi gem săracii,
S-au dus: căldura, fluturii şi macii,
Cu toată forţa, Doamne azi Te strig!

Adu înviorarea în inima mea frântă,
Dezleagă-a neputinţei legături ce dor,
Să fie soare iar, şi îngeri care cântă
Atunci când Duhul Sfânt adie şi cuvântă,
În duh să pot pluti pe aripi de zbor!

A M I N
zalău, ian. 2008