În lumea asta efemeră, trecătoare,
În care unii pleacă, alții vin,
Uităm că suntem muritori sub soare
Că viața nu este un nesfârșit festin.
Toate în lumea noastră se repetă,
Iar generații trec grăbite rând, pe rând.
Fiecare crede că este vedetă
Și pune mare preț pe al sau gând.
Nemuritori, cu pieptul prea umflat,
Ne apărăm idea cu ardoare,
Uitând că ce a mai fost s-a repetat
Și că nimic nu este nou sub soare..
Ne construim palate, facem planuri,
Iar drumul vieții pare nesfârșit..
Dar deodată de departe peste lanuri,
Vine vestitorul neașteptat și nedorit.
Te înfioară în profunde sfere
Te simți total, total nepregătit,
Când anunțat ești cu putere
Atât avut-ai numai de trăit!
Noi ce credeam că vreme este încă,
Umblând orgolioși cu capul ridicat,
Ne zguduim lovindu-ne de stâncă,
Înțelegând că timpul nostru a zburat.
Uimiți de tot ce se întâmplă,
Ne pare rău de timpul cel pierdut,
Dar ne vorbise părul de la tâmplă
Că vremea peste noi a cam trecut.
Trezire astăzi cât avem viață
Să ne întoarcem către Creator!
El ne înștiințează și ne dă povață,
Că se termină firul pe mosor.
21 04 ’24
Categorie: Fără categorie
În zbor terestru
Plutind deasupra Terrei printre nori,
Mă minunez cât de plăcut este să zbori!
În lumea ce-ai creat-o jos sub stele
Unde ascuns-am toate dorurile mele.
În această inimă de carne ai pus un dor
Să îmi doresc să fiu nemuritor.
Să pot zbura mai sus de nori, este un har,
In vremea mea ne-ai dăruit și acest dar.
În vremea de demult profeții profețeau
De păsări de fier ce sus pe cer zburau!
Dumnezeu lui Ezechiel profetul i-a descoperit
Despre vremurile viitoare i-a vorbit.
Astăzi noi trăim asta din plin
Călătorind în zbor pământul îl privim
Păsări de fier cutreieră pământul
În lung și-n lat zburând ca vântul.
Vedem ce mare ești o Dumnezeu slăvit
Cum toate le-ai știut, le-ai rânduit!
Trăind astăzi sub cer, la rândul cetei de mele
Te laud pentru tot ce ai creat sub stele!
Nori și ape, munți, copaci, și văi adânci
Flori și fluturi, gâze, animale și mărețe stânci
Cat ești de Mare Tu, Slăvit Părinte
În țărână mă prostern, nu am cuvinte!
Cum aș putea să te cuprind, sa te înțeleg,
Și ale Tale taine să pot sa le dezleg?
Te laud, te ador, Sfinte Dumnezeu,
Că pentru noi l-ai dat pe Fiul Tău!
Ce dragoste măreață și de neînțeles
Ca tot păcatul nostru hidos să fie șters!
Și astfel omul muritor pe care l-ai creat
Crezând, prin Har, să poată fi iertat.
Urare
Să fii lumină, plină de căldură,Ce aduce zâmbet și culoare,Cuvinte înțelepte să ai în gurăÎn viața noastră trecătoare.De Tatăl fii mereu călăuzităSă fii și sare și lumină,Viața ta fie așa trăită,Sa fii găsită sfântă, fără vină!
Cu aripa frântă
Azi plutesc prin viață îmbrăcată-n stele,
Miile de vânturi poartă a mele doruri
Iar când zilele se arată seci, anoste, grele,
Mă înalt în taină în celeste zboruri.
Caut părtășia Celui ce e veșnic,
Împărat și Rege, peste univers!
În prezența-I sfântă, sunt un ucenic
Ce tresaltă în Duhul într-un tainic cu vers!
Ridicată în duh deasupra îngrijorării
Cânt, cu universul slavă și mărire!
Cel ce a poruncit să tacă vântului și marii,
Sigur știu va aduce pace, izbăvire!
Este lângă mine, prin ochi de credință
Îl privesc, îl laud și adânc ma-nchin,
Cu aripa-mi fràntă cred în biruință,
El e Cel ce șterge cel mai greu suspin.
De aceea astăzi mă-nvelesc în stele
Și plutesc în slavă sus pe înălțimi,
Căci Acel ce știe gândurile mele,
Va purta de grijă să nu calc pe spini.
Greta A
” Țărm „
Plutind în Har
Plutind în Har
Trăiesc în bucuria cerului de sus
Miresme curg în valuri peste mine,
Aripi de îngeri în fâlfâit nespus
Mi-aduc înviorării ce îmi fac bine!
Eterna primăvară îmi pătrunde viața,
Iar sufletul tresaltă-n adâncă înflorire,
Adieri cerești îmi luminează fața,
Trăiesc o dulce părtășie cu uimire!
Înot în râu, plutesc în taină,
Și înviorată este ființa-mi trecătoare,
Mă îmbraci în har ca într-o haină
Poveri, dureri, îmi sunt acum ușoare!
Tu, Dumnezeu Preasfant din înălțime,
Ai coborât în duhul meu cu foc
M-ai inundat cu daruri, o mulțime,
Mă umpli cu putere în fiecare loc!
Un undelemn de preț îmi curge-n suflet
O undă de etern pătrunde-n mine,
Pe înălțimi pășesc in tainic umblet
Tu mă Desfeți in Har! Mi-e bine!
26 martie 2024
Pe scări de har
Lipește-mi Doamne inima de de Tine,
Să nu mai rătăcesc în cugetări deșarte!
Să caut împliniri numai în bine,
Nimic nu vreau de Tine a mă desparte.
Să am în toate înțelepciune sfântă,
Să nu-i zic răului că este bine!
Când ce-i firesc urechea mi-o încântă,
Să mă opresc, să nu-ți aduc rușine!
Mă leg de Tine, Dumnezeul veșnic
Cu tot ce pot cu întreaga mea ființă,
Ajutã-mã să fiu de Tine vrednic
Desăvârșit să fiu, de fi-va cu putință.
Pe scări de har azi urc spre Tine,
Să-ți simt căldura dragostei fierbinți,
Călăuzește-mă in toate spre mai bine,
Să am pe veci armura celor sfinți.
O ungere deplină dăruiește-mi Tată,
Să curgă în mine dragoste în văpăi
O inimă de Tine înflăcărată
Care să ducă Vestea Bună, celor răi.
Pune putere în trupul cel de carne
Mai toarnă al vindecărilor balsam,
Cât mai trăiesc să spun a Tale Taine,
În toate ungere de sus să am.
Ca atunci când vei veni în slavă,
Să pot să te întâmpin bucuros,
Să îți privesc fața-ți suavă,
Să-ți mulțumesc, iubitul. meu Hristos!
15 10 ’23 Zalau
Cum să scăpăm oare?
Cum să scăpăm oare?
Cum să scăpăm de acest trup de moarte
Care vrea de Domnul a ne desparte?
Multe gânduri rele viețuiesc în cuget,
Pofte fără număr vin cu hidos muget.
Trupul își cere dreptul de a fi fălos,
Uită că-i țărână slab și păcătos.
Ziua întreagă il gătim să arate bine
Dar fără de zabală ne face de rușine.
Judecați și vorbe fără nici un rost
Când ar trebui să veghem în post!
Clevetire multă, vorbire de rău
Dar credem ca suntem a lui Dumnezeu
Avem un nume mare urmași a lui Hristos,
Dar suntem firești, lumești și păcătoși!
Fără de iubire totul e spoialâ
Poftă de înălțare, vorbărie goală.
Aclamați de oameni în biserici pline
În ascuns trăim în fapte de rușine.
Mândria, egoismul ne fura mantuirea
Suntem goi în suflet, ne conduce firea.
Trezire azi strig „Urmași a lui Hristos”
Fără pocăință vom rămâne jos!
Răul este-n noi nu-l căutați afară
Să ne smerim la Cruce, să nu fim Spouală!
Dincolo de vorbe trăirea vorbește,
Vile somptuoase, bani, avere, case!
Alții mor de foame, nu au ce mânca
Noi nu contenim a ne îmbuiba!
Vorbim de rău tot ce se mai poate
Până și politic vrem să facem dreptate.
Cine oare cine ne îndeamnă așa
Să căutăm dreptatea în lumea aceasta?
De pe buze cântăm frumos cerul
Însă ne-a legat firescul efemerul!
Alergăm să strângem cum nu am muri
Când Scriptura spune a ne pocăi.
Trezire creștini spune azi Hristos,
Nu mai fiți formali, că rămâneți jos!
Fiecare să se judece pe sine
Pocăința-i calea, facerea de bine!
Purtarea de poveri va fi răsplătită
Umilința, credința este îndreptățită
Să ierți să iubești să trăiești frumos
Judecata-i a Mea, spune azi Hristos!
Nu îmbrăca haina de judecător
Creștine să ierți ești mereu dator
Nu scoate tu paiul celui ce-l vezi rău.
Luptă-te cu bârnă ce e în ochiul tău.
Hai la pocăință frați iubiți creștini
Să nu fim pierduți, morți și peregrini.
Să ne îmbrăcăm cu armura sfântă
Să intram porți unde îngeri cântă.
Bedford. 15 iulie 2023
Fă-ți viața frumoasă astăzi cât trăiești
Să nu ai regrete când îmbătrânești
Fă cu mâna ta tot ce poți a face
Timpul cel pierdut nimeni nu-l întoarce!
Viața este scurtă, nu-i precum dorești
Fuge ca năluca, nici nu o zărești
No lasă să treacă fără de folos
Umple-ți tolba vieți cu tot ce-i frumos!
Repară un gard la văduva săracă
Neajutată pe alături să nu treacă
Să întinzi un ban celui necajit
Pâine și ajutor celui oropsit
Zâmbet pentru cel ce-i supărat
Mângâiere fii pentru întristat.
Nu-ți da toată vlaga vieții trecatoare
Spre a aduna lucruri pieritoare
Toate aici rămân când tu ai plecat
Pleci cu mâna goală, iar ce-ai adunat
Timpul le va roade se vor narui
Ele-s trecătoare nu vor dăinui.
Pune-n rânduială viața-ți pelerine.
Roagă-te, și iartă fă în jur doar bine!
Faptele sunt cele ce te vor urma
Fii exemplu-n toate fără a pregeta!
Investește-n oameni pentru ai salva
Dăruind iubire nu vei regreta.
Inima-ți va fi limpede, curată
Te va inunda lumina adevărată
Iar când trupul se va odihni în tărână
Te vei transforma pe veci în lumină!
Sunt doar un om!
Nimic nu sunt aici sub soare
Ce ar aduce-n valuri transformări,
Sunt larva ce ar vrea sa zboare
Cu aripi largi întinse înspre zări.
Sunt bulgarele indumnezeit prin Jertfă,
Care țintește ochii către rai…
Purtat de Vântul care-n taină suflă
Și mă împodobește în al iubirii strai.
Să fiu candela care arde
Când întunericul în paclă se întinde,
Iar uraciunea pustiirii șade unde nu se cade,
Să fiu un stâlp ce frații nu și-i vinde!
Să sar atunci când unul cade,
Să întind o mână celui ostenit,
Sa fiu lumina, călăuza care arde,
Pâine să fiu celui flămând și necăjit.
Să mă asemăn cu Acela care
S-a dat ca Jertfă pentru omenire
Care a fost smerit și blând cu fiecare,
Ca să salveze lumea din pieire.
Sunt doar om, nimic nu-i nou sub soare!
Dar vreau sa fiu acel ce spune „Da”
Acel ce scapă omul din pierzare
Și stă în spărtură la chemarea Ta!
Să pot să zbor spre Țara de lumină
Dezlegată de pământ când Tu mă vei chema
Liberă pe veci de orice vină
Să mă desfat doar în prezența Ta!
Migrarea va veni deodată
Spre tara cea de soare plină,
Iar zbaterea-n noroi va fi uitată
Când mă voi transforma-n lumină!
Pictură și versuri: Greta A.