Ierni se perindă prea ades între noi,
Și curg lacrimi și doruri și ploi,
Ochii de dor sunt uscați, triști și goi,
Timpul si viața s-au interpus ca un sloi.
Te caut avid culegând doar tăcere
Dar inima nu încetează să spere,
In mine e golul ce pe Tine te cere
Aștept calda, suava, Ta mângâiere!
Să mă porți iar pe creste inalte în zbor
Să gust ce e veșnic să mă umplu de dor
Să trăiesc pe înalțimi, chiar de sunt muritor
Să înțeleg iubirea-ți de dincolo de nor.
Cum oare piciorul în firesc a călcat,
În timp ce căutam doar sfântul Tău sfat?
Cum m-am trezit în cotidian înglodat
Iar inima-mi geme ceresc Împărat?
Apucă-mă de mână și ține-mă bine
Să nu ma risipesc căutând în ruine.
Ochii să îmi fie ațintiți doar în Tine,
Să nu îți aduc niciodată rușine!
Mi-e dor de Tine in noapte târziu
De aceia Iubite în taină îți scriu.
Cuprinde-mă în brațe, doar a ta vreau să fiu
Că în lume e frig, întuneric, pustiu.
Versuri: Greta Andreica 13 12 2020, pictura: Alexandra Andreica.
,