Categorii
poezii

În pas de etern absolut


Soarele sta agatat dupa stanca,
Se uita zambeste si apune apoi
Privesc si eu si-n tristetea adanca,
Păşesc agale, cu pasul greoi.

Plutesc pescarusi peste luciul marii,
Tipatul lor se aude strident…
Cu pasul egal, sondand largul zarii
Calc rar, hotarat,si atent.

Natura mirific isi leagana mersul
In pas de etern absolut alergand,
Ma poarta-n cadenta-i, cu pasul…
Adulmec miresme in nari si in gand.

Singura, stinghera strabat inserarea,
M-apropiu de tarm cu pasul domol
Timpu-i trecut, se-ntuneca zarea
In jur e tacere, pamantul e gol!

Cu pas furişat vine noaptea tacuta,
Intunericul devine stapan pe pamant.
În ureche-mi răsună unduirea apei, plăcută
Privesc în tăcere şi mă-nvălui în vânt!

În pas de etern absolut… cu uimire
Mă-aseamăn cu marea, cu timpul trăit
Zile şi ani trec de-avalma-n neştire
Doar Dumnezeu e măreţ, e infinit!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *