Lanţul vieţii
Verigă din lanţul vieţii
E ziua ce chiar a trecut
Se-nvăluie-n mantia ceţii
Aleargă spre zidul cetăţii
Iar noaptea adâncă e scut.
Aleargă purtând o povoară
Formată din lacrimi şi dor
Din clipele mii care zboară
Freamătul începe să doară
Şi adună tot focul în zbor.
Cântă un greier în iarbă
Lacrima nopţii cade uşor
Vin stele roua s-o soarbă
Iar luna răsare degrabă
Că ziua trecut-a în zbor.
Dar este un cod care poartă
A clipei trecute trăiri,
De a fost bună sau deşartă
Poate de cer să te despartă
Sau să-ţi aducă răsplătiri.
Zalau,9 Octombrie 2012
Greta Andreica
Un răspuns la “Lanţul vieţii”
FOARTE ADEVARAT ,DOMNUL SA TE BINECUVINTEZE ..!!