Au curs deodată ploile de toamnă
Și tot ce era verde s-a uscat,
Și câte aveam de pus în rânduială
Dar parcă toate Domane s-au stricat.
Au fost ploi reci și repezi cu putere,
Ce aveau ca scop a destabiliza,
Știam prea bine ceia ce se cere
Dar nu am fost destoinică în a veghea.
Și a venit vrășmașul cu furie
A apucat a rupt și a furat
Și a trimis slujbașii cu simbrie
Care au răpit ce au putut și au plecat.
În toamna vieții pe cărarea humii
Cu fulgarinul strâns la piept,
Rănită de ofertele înșelătoare a lumii
Te strig o Doamne Tată și te aștept.
Să vii până nu vine iarna în care
Vor îngheța speranțele chircite-n mers,
Că sunt adânc lovită și în încercare
Dar știu că Tu domnești în univers!
Greta Andreica 29 11 2017