Ma uit spre mine, mi-e rusine
Am tot cazut pe drumul meu
Neintelegand ce este bine
Eu ti-am adus mereu rusine
Iar azi ma-ntorc si-mi pare rau
M-am increzut din nou in oameni
Iar ei m-au inselat cumplit
Cand Tu doar bunatate semeni
Cautat-am dragoste la oameni
Iar astazi gem ca m-au ranit
Cum pot sa fiu asa de oarba
Cum pot sa cad mereu, mereu?
Cum firea sa ma tina roaba
Iar nevegherea sa ma absoarba?
Si apoi sa plang ranita greu!
Am alergat cu bucurie
Am impartit tot ce am avut
Iar azi ma simt asa pustie
Un lut secat, o papadie
Ce n-are.n lume nici un scut.
Poate ca nu am pornit-o bine
De la-nceput gresind mereu
Atat uman zaresc in mine
Iar cand privesc in sus spre Tine
Ma coplesesc pareri de rau.
Azi stau in fata Ta smerita
Ce as mai putea sa-ti spun, sa-ti cer?
Cand calea mea a fost gresita
Ma simt atat de coplesita
Te rog nu ma lasa sa pier.
Greta Andreica
21 Iunie 2013
2 răspunsuri la “Poate, n-am pornit-o bine”
Azi vi-am decoperit poeziile şi mi se potrivesc cu trairile si starea sufleteasca.
Pentru bunica ce-as dori? Sa fie sanatoasa. Si sa ma astepte-n prag mereu Cu vorba ei duioasa. Cu ochii stralucind de drag, Cand ma zaresc la poarta, Iar cand o strang la pieptul meu, O lacrima ii scapa. Lui Doamne Doamne eu ma rog: -Doamne, din cer, de sus, Vegheaz-o pe bunica mea Ca o iubesc nespus.