Sunt glasul care striga azi trezire,
Care implora mila cea din cer,
Să nu rămânem aici jos în vale
Să nu fim printre cei ce pe vecie pier.
Sunt doar un ciob nimic mai mult
Sunt omul cel salvat în Jertfa sfântă,
Un călător ce cade ades pe drum,
Și-i ridicat de mii de ori și îndreptat spre țintă.
Sunt mâna care ajută cu plăcere
Copleșit de marea Tatălui iubire,
Care stergarul adesea și-l încinge
Și exaltat slujește cu uimire.
Sunt piciorul care aleargă pe cărare
Să ducă vestea celui ce-i căzut în hău,
Că încă e posibil, există o salvare
Că încă iartă Sfântul Dumnezeu!
Sunt gura ce vorbește de Isus
Și cântă despre a Să Împărăție,
Care arată drumul care duce sus
Că vremea este spre apus târzie.
Sunt stârpitura care a primit mult har
Iertare și putere de îndreptare
Cel care-a plâns de multe ori cu amar,
Și peste care a curs Duh Sfânt, salvare.
Sunt cel care privesc plângând în sus
Mirat de-a Tatălui iubire fără seamăn,
Care trăiesc minunea înnoirii in duh
Pe care nu am cu ce să o aseamăn.
Prieten drag te rog nu întârzia
Nu ți risipi viața ta în lume
Că îți va părea odată asa de rau
Că nu ai căutat Slăvitul Nume.
Intoarce-te cât încă mai trăiești
Să fii și tu părtaș cu oastea cea Divină,
Să fii iertat sa nu te risipești,
Să fii în cer cu îngerii care se închină!
Pictură și versuri : Greta Andreica