Ce straniu ma apasa
a dragostei masura!
Ea care aprinde-n vreme
intreaga mea faptura….
Si cata unduire
aduce-n fiinta mea
povoara de iubire
chiar daca adesea-i grea!
O port cu bucurie
ca un trofeu dorit
desi a ei rotire
cu sete m-a lovit.
Ranita din iubire
marsaluiesc pe drum
si port dulcea povara
cand tot in jur e scrum
Cu inima ranita
zambesc in al meu mers
convinsa ca eu sunt
crampei din univers
Greta Andreica 22 sept 2014