Pe drumuri fara capat
marsaluiesc mereu
si caut impacarea, ce vine din simtire,
dar drumurile-s multe si
grea este umblarea ce-a frant sufletul meu.
Sperantele razlete, le strang la subsioara,
si merg pe drum de stele
ce adesea-s cazatoare…
Ma doare a lor zdrobire
printre a humi ura,
si ma-nfior de atat de multe rele!
Dar inteleg ca aicea nimic nu-i la intamplare,
ci este o Mana care in taina mai vegheaza
…si uneori ridica
si da in dar iertare
Apoi vine impacarea si bucuria sfanta
si-o haina alba noua
Ce poate fi primita, doar in genunchi la cruce!
Uitat e pe vecie tot raul, toata vina,
ca a venit Viata, si a adus Lumina!
17 feb. 2015 Greta Andreica