„Curcubeul Meu, pe care l-am asezat in nor, el va sluji ca semn al legamantului dintre Mine si pamant.;… si apele nu se vor mai face un potop, ca sa nimiceasca orice faptura.”
(Genesa 9:13,15)
Vin valuri ce aleargă către mal
Că iară e furtună-n larg de mare
Uite că vine-un val şi înc-un val
Şi se întunecă întreaga zare.
Pescăruşi ce ţipă înconjoară zarea,
Fulgere. cad, facând arc peste mare
Ea se zbate, se agită îşi caută calea
Că vântu-i puternic, şuieră tare!
În cumplita încleştare, răsucire,
Natura pare-un bidiviu focos
Am vânt şi nisip şi foc în privire
Spectacolul… e unul grandios!
Strâng fulgarinul în ploaia ce cade
Şiroaie curgând peste obrazu-mi ridat
Dar uite în zare curcubeul se vede
Ca un arc peste mare el stă ridicat
Semnul unui veşnic legământ ce veghează
De mii de ani, nuanţe suave afişând…
Prin el Dumnezeu înştinţează,
Că nu va mai fi potop pe pământ.
Şi ca un făcut,furtuna se stinge
Liniştea se aşterne-n jurul meu,
Rămâne marea… joc de culori şi lumină
Iar sus în cer, veghează Dumnezeu!