Mi se sfărâmă inima de dor
Iar căutarea-mi poate e târzie
Dar nu vreau Doamne ca să mor
Şi să Te pierd pe veşnicie.
Chiar de-i târziu Te chem cu amar
Regenerează-mi viaţa mea pustie
O Doamne ştiu că nu e în zadar…
Că mai poţi face inima-mi să-nvie.
Am risipit în van tot ce mi-ai dat
Acuma plâng că am ajuns pustie
Cum nu ţi-am ascultat cerescul sfat?
Mă-ntreb cu ochii goi de veşnicie.
Am rătăcit umblând în univers
Tot căutând năluca fericirii
Iar astăzi Doamne-Ţi spun în vers
Că am plătit imens tribut iubirii.
Am căutat-o van atâţia ani
Iar azi cu sufletul făcut fărâme
Bătrână şi bolnavă şi cu răni
sătulă de a vieţii drame,
Mă-ntorc la Tine şi Te rog
Primeşte-mă o Doamne lângă Tine
Aprinde-n mine al iubirii foc
Şi ajută-mă să nu-ţi aduc ruşine.
Doar Tu O Doamne mi-ai rămas
Mă prind de haina Ta degrabă
Te ating măcar acum în ultim ceas
Cum te-a atins femeia cea bolnavă.
Amin
Zalau 13 februarie 2012.
