„Ştiu că Răscumpărătorul meu este viu,
şi că se va ridica la urmă pe pământ.
Chiar dacă mi se va nimici pielea
şi chiar dacă nu voi mai avea carne,
voi vedea totuşi pe Dumnezeu.
Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor.”
( Iov 19: 25-27 )
Oricât de greu este drumul vieţii, cu Dumnezeu alături vei birui!
Un om a fost supus la test odată,
Căci Dumnezeu în cer,cu el s-a lăudat,
Era neprihănit, curat, şi fără pată,
Şi astfel Iov puternic fost-a încercat.
Şi tot ce avuse, bogăţii şi faimă,
Copii zece la număr, toţi i-au fost luaţi!
Şi oamenii erau cuprinşi de spaimă
Priveau cu toţi spre Iov, erau miraţi.
***
“-Singur şi gol venit-am pe lume,
Accept azi soarta care mi s-a dat,
Domnul e stăpân pe orice spune
Mă-nchin acum, când tot mi s-a luat.
Copii, bogăţii, sănătate şi avere,
Pe toate le-am pierdut pe pământ
Dar am ceva acuma Domnului a cere…
Aş vrea ca să vorbesc cu cel PreaSfânt.
Să stau de vorbă gură catre gură,
Să îL întreb şi să-mi răspundă El,
Strajă-am pus la-ntreaga mea făptură
….Nu am trăit urât, ca un mişel.
Dacă m-ar încerca azi Dumnezeu,
Ca aurul curat eu aş ieşi!
Picioru-mi a ţinut doar calea Lui mereu,
Iar inima… porunca-i o păzi!”
“-De ce atunci, acestea toate-s peste mine?
Când chiar şi ochii i-am ţinut în frâu…
La văduvă şi la sărac, le-am făcut bine
Să pot să înteleg… chiar de-i târziu!”
Venit-au prieteni să-l îmbărbăteze,
Dar şi mai mult l-au întristat,
Toţi au început să cuvânteze
“-Tu ai păcătuit ceva, eşti vinovat.”
Iov, plin de bube, cu un ciob în mână,
Se scarpina de zor, acolo pe gunoi,
Chiar şi nevasta lui credea că are vină
Şi îi spunea:”-Bleastămă pe Dumnezeu şi mori!”
“-Vorbeşti ca o femeie ce-i nebună”
Spuse Iov spăşit, cu suflet amărât,
“-Cum am primit din mâna Lui partea cea bună
Îl proslăvesc şi acum când greul m-a lovit!”
“-Chiar de m-ar ucide Dumnezeul mare,
Pe El, pe Creeator, eu tot i-l voi iubi!”
Tot cerul atuncea izbucnit-a în urale,
Când Iov în disperarea-i mare aşa vorbi.
***
Şi a venit chiar Domnul să-i vorbească,
Omului cu care se lăuda-se-n ceruri sus,
Iov când l-a auzit, a trebuit să recunoască
Că nu ştie nimc,că nu mai e nimic de spus!
“-Am auzit mereu vorbindu-se de Tine,
Dar uite acum chiar ochiul te văzu…
De aceea… scârbă-mi e de mine,
În tărână şi cenuşă mă pocăiesc acu’”
Şi Dumnezeu lua la toate aminte,
Lui Iov i le dădu pe toate îndoit.
Copii şi bogăţii… ca mai-nainte,
Că în neprihănire rămas-a neclintit!
***
Azi te întreabă şi pe tine Domnu,
-Eşti tare în neprihănirea ta?
Când vine proba, încercarea, focu
Tu eşti de neclintit? Nu-ncepi a murmura?
În încercare dovedeşti credinţa
Pe care o ai în Dumnezeul Viu,
Te avertizez: Nu te juca cu pocăinţa!
Trezeşte-te cât încă nu-i târziu!
amin
Zalău. dec. 2010