Categorii
poezii

În zbor spre nemurire

Trăind ca fiinţă pământească
În alergarea mea şovăitoare,
Descoperit-am Patria Cerească
Şi că există viaţă viitoare!

Dar cum putea-voi oare să strunesc
Pornirile-mi rebele spre himere,
Când înger şi demon în mine trăiesc
Iar eu năzuiesc zi de zi către ele.

Lupt să-mi iau zborul spre ce e ceresc,
Să mă-nchin, cu credinţă în Tine…
Uşor şovăind… spre teluric păşesc
Iar căderea… îmi aduce ruşine!

Cum voi putea oare să-nving
Acest trup care roabă mă ţine?
Cine mă va ajuta, viaţa s-o câştig
Şi să nu rămân zdrobită-n ruine?

Dar în cumplita frământare…
Coboară har în sufletu-mi trudit
El, Isus se scoală în picioare!
Şi-mi spune: „îndrăzneşte fică Eu am biruit”

Străpunsă-n duh de-un foc mistuitor
Ce niciodată-n mine n-a mai poposit,
Am înţeles că pe cărare cu Isus este uşor
Şi la picioarele-I m-am prăbuşit.

El m-a eliberat de orice rătăcire
Cu apă vie duhul mi-a umplut,
Azi cânt voioasă plină de uimire
Când văd cum El transformă un biet căzut.

Iar sus în cer, uita-voi pe vecie
De luptele ce-am dus aicea jos,
M-oi desfăta în sfântă bucurie
Şi am să fiu pe veci lângă Hristos.

Categorii
poezii

Pe cale cu Iubirea


Iubirea care vine din Iubire
Te-nvăluie ca marea-n unduire
Te-nvăluie c-o dragoste de foc.
Te-nvăluie-ntr-o cosmică plutire
Cu unde care duc spre nemurire
Şi te aşează în cerescul loc.

Şi tu domneşti cu Tatăl dimpreună
Acolo unde oştile se-adună
Acolo-n slăvile cereşti de sus.
Şi aicea chiar de umbli prin furtună
Nu te-mspăimânţi când împrejuru-ţi tună
Căci tu, mergi mână-n mână cu Isus.

Şi valuri vin lovind-cu-a lor furie
Dar de priveşti mereu spre veşnicie
Rămâi de neclintit în drumul tău.
Aşa cum farul nu se clatină-n urgie
Ci strălucind cu-a lui lumină vie
Îşi împlineşte-n orice vreme scopul său.

Iubirea care vine din Iubire
Te-ajută-n drumul tău spre nemurire
Îţi dă puteri să treci prin orice greu.
Înaintând mereu în cosmica plutire
Crezând în Cel ce e Nemărginire
Ai să ajungi acasă-n Raiul Său.

Categorii
poezii

Ridica-ne Doamne !


Te caut bâjbâind prin neputință
Si ma intreb „unde esti Doamne?”
Cu intreaga mea fiinta,
Boli si dureri trag de mine in jos,
Simt ca ma afund! Da-mi putere Hristos!

Duhul ce-n mine L-ai pus lupta mereu,
Lacrimi uscate pe pleoape Te striga
„Vino Dumnezeul meu!” Lupta-i apriga.
Ma vad in zdrente si desculta uneori,
Strang de un brau ce se destrama
Si nu-mi mai ajunge,
Gandul ma duce la sulita ce te strapunge.

Cati spini in carnea Ta au intrat,
Iar eu ma zbat in mocirla si pacat.
Ma ridic cu greu si merg taras uneori
Imi zdrelesc coatele si ma napadesc sudori
Strig dupa Tine la o cotitura prea brusca de drum,
Tine-ma Doamne in picioare!
Ca fara de Tine si Harul Tau ajung scrum.

Ma uit la frati preaiubiti ce straini mi-au ajuns,
Cautam in graba o vorba sa dam un raspuns,
Ne amagim singuri…
Ca madulare in trupu-Ti suntem.
Cand Tu, ai dat totul si ai murit pe lemn!

Sa ne iubim, porunca ne-ai dat,
Iar noi ne privim circumspect si ciudat.
Ar trebui sa ardem pentru Tine,
Dar noi tinem de programe ce au ajuns o rutina.
Nu poti sa ridici o mana spre cer
Ca esti privit ciudat si te simti stingher,
Avem judecati si principii, o etica seaca si rece,
Dar nu avem bucuria trairii depline
Ce in veac nu mai trece.

Te chemam sa vii Doamne!
Sa ne golesti de noi si sa ne umpli de Tine!
Sa avem bucuria trairii depline.
Ne iarta pieptul prea umflat uneori
Cand ne inchipuim ca gandesti ca si noi,
Cand Tu Doamne esti sfant si curat,
Iar cel ce venit-a la Tine n-a fost alungat.

Ridica Doamne boala si neputinta,
Primeste lacrima de pocainta,
Fa sa cada barierele
Ce Satan le-a ridicat intre noi.
Sa fim cu totii una,
Cum Tu cu Tatal esti pentru totdeauna!

2 sept. 2002 amin

Categorii
poezii

E şansa ta!

E şansa ta!

Te cheamă cerul să fii candidat
Impărăţia veşnică să moşteneşti,
Cu Hristos pentru vecie sa fii împăcat
Şi pentru totdeauna să trăieşti.

Isus te vrea cu gelozie pentru Sine,
Viaţa pentru tine pe Calvar şi-a dat
Dar tu decizi de este rău sau bine,
Sa îl urmezi, lăsând al tău păcat.

El este jertfa sfântă pentru ispăşire,
Păcatele întregii lumi El le-a purtat
De nu-L accepţi venind la mântuire,
Ai sa rămâi tot sub povoara de păcat.

Mai este loc în cer şi pentru tine
Acceptă-I jertfa Lui de pe Calvar!
Fa legământ cu El şi v-a fi bine,
Viata vesnica-ţi va da… în dar!

Nu refuza asa o dragoste măreaţă!
De ce să mori şi sa fii chinuit?
E singurul ce-ţi poate da viaţă
Primeste-L azi… şi vei fi fericit.

E poate ultima chemare pentru tine
E şansa ta din urmă sa te întorci…
Nu amâna mereu de azi pe mâine
Că… poate o să vrei dar n-ai să poţi.

Azi, cât încă glasul sfânt te cheamă
Răspunde-I, nu mai sta nepăsător,
Să poti să fii şi tu fără de teamă
Când Dumnezeu va fi judecător.

14 mai 2010

Categorii
poezii

Vreme trece… vreme vine

Vreme trece… vreme vine
Numai omul pe pamant e trecator,
Nici n-apuca sa se nasca bine
Si-ntelege ca… e calator!

Spre o tara de o frumusete rara,
Poti sa mergi,sau sa ravnesti,
Sau spre o vesnicie amara,
Depinde cum aici traiesti.

Alegerea iti apartine tie
Nu-ti e impusa nici de Creator
De aici tu iti alegi o vesnicie
Ca sufletul, sa stii este nemuritor!

O vesnicie in paradis sau chin
Cu Dumnezeu sau cu satan, tu ce alegi?
Prin fapte hotarasti al tau destin
Depinde cui slujesti, acolo mergi.

Isus muri pe-o cruce pentru tine
Ca pret de ispasire pentru al tau pacat
Alege al Sau har, gandeste bine!
Crezand in a Sa jertfa esti salvat.

Viata pe pamant e trecatoare
Oricum se duce zboara ne-ndoios
Tot ce iubesti aici se stinge, moare
Dar pururea ramane cel ce e-n Hristos!

Prietene,gandeste! Alege azi Viata!
Alege astazi jertfa lui Hristos,
Indubitabil, El iti va fi povata,
Sa poti traii aici curat, frumos!

Vreme trece… vreme vine,
Insa cel curat si credincios,
Cu Isus alege intotdeauna bine
Toate se intorc spre al sau folos

amin20 martie 2010
.

Categorii
poezii

Comuniune

Comuniune

Mă frământ o Doamne, tare mă frământ
Pentru ce se-ntâmplă astăzi pe pământ
Iar dureri ascunse, în mine stau şi zac
Vreau din răsputere să îţi fiu pe plac

Văd atâtea rele astăzi în popor
Şi acestea toate, vai cumplit mă dor!
Nedreptatea astăzi stă cu noi la masă
C-a pătruns tiptil şi în Sfânta Casă

Bani şi interese, primează-n orice loc
Sub masca blândeţi se ascunde foc
Iar mândrii deşarte stau la loc de frunte
De Cuvântul Sfânt cine să asculte?

El e folosit ca armă de lovire
Iar asta aduce cruntă rătăcire
Bârfa, ponegrirea şi zilnicul zvon
Se împarte astăzi si de la amvon!

Pune Doamne-n noi putere de căinţă
Să ne-ntoarcem iar la sfânta pocăinţă!
Tot ce e firesc să dezbrăcăm jos
Să ne pocăim la crucea lui Hristos

Amin

Categorii
poezii

Căinţă

Dedicată unui un suflet căzut

Amintirile din a credinţei vreme
Se sparg în palma mea tăcute,
Şi se aud cum tremură speranţe
Şi se ascunde şubreda virtute!

Aripi de înger fâlfâie-n surdină
Şi se topesc lumini în curcubeu,
M-apasă cumplit tiranica vină
Şi geme-n durere sufletul meu.

În vreme, dorul tainic zburdă
Şi îmi aduce limpede lumină
Dar parcă în urechea-mi surdă
Răsună doar verdictul: „vină”.

Unde, unde s-a ascuns credinţa?
Cum de-am pierdut-o pe cărare?
În pământresc mi-am inglodat fiinţa
Ce-a fost celest zburat-a-n zare!

Tresar şi strâng cu-nfrigurare
O rază ce mai pâlpâie tăcut,
Şi cer cu foc, să vină îndurare
Şi peste-un biet creştin căzut.

Amin

Categorii
poezii

Menirea ta-i sa cresti mereu

O salcie plantata langa apa
Intinde  radacinile in jos,
De acolo se hraneste se adapa
sa creasca mare si maestuos.

Cand o privesti de dimineata
Cum flutura cu crengile in vant…
Frunzele-i intinse ca pe ata,
Se leagana mirfic spre pamant.

E delicata, inalta si frumoasa,
E borna de hotar pe mal de apa!
Infipta adanc se unduie duioasa,
Tine malul cand suvoaiele il sapa.

Asemeni salciei ce delicata este
Ai fost mereu fragila, simtitoare,
Te-ai calit, trecand prin multe teste,
Prin har ramas-ai in picioare!

Trecut-ai teste dure si devreme…
Dar Dumnezeu te-a uns de sus cu Har
Din salcia care parea plapanda-n vreme
Trecuta prin cuptoare, azi esti far!

Tu nu uita aleasa esti de Tatal
In jurul tau sa semeni bucurie
Puterea sa ti-o tragi din-Naltul
Eternul Dumnezeu din vesnicie!

Nu este om, fiinta aici pe Terra
Sa poata a te desparte de Hristos,
Lupta, dute-nainte si fii tare!
Lucrand sa aduci roada cu folos.

Ca Dumnezeu turnat-a in tine daruri,
Cu Duh te-a uns sa fii biruitoare
Deci nu uita, prin orisicate valuri
El te va tine pururi in picioare!

Asculta soapta Duhului in vreme,
Te va-nvata cum sa traiesti frumos
Sa nu te preocupe lucruri efemere,
Sa lupti mereu sa te asemeni cu Hristos.

„Ficei mele iubite, Ioana”

amin 03-05 iulie 2010

Categorii
devoţional

Smerenia


Smerenia este o latură a caracterului divin.
Cel mai mare act de smerenie din univers este cel care a dus la mântuirea noastră, Dumnezeu Isus S-a dezbrăcat pe Sine de toată slava şi a venit pe pământ trăind ca om, apoi S-a smerit până la cruce ducând până la capăt actul smereniei Sale.
Un om credincios va şti să se smerească urmând exemplul Domnului său, Isus a fost smerit tot timpul cât a stat pe pământ.
Când eşti smerit poţi iubi pe cel ce-ţi face rău, dragostea lui Dumnezeu este în tine.
Smerenia te fereşte de cădere, dintr-o stare de smerenie nu ai unde cădea, pentrucă eşti jos.
Atunci când poţi răbda orice ocară, fără să te clatini, înseamnă că eşti smerit, că eul tău este mort.
Smerenia este ceea ce arată cel mai bine cât de virtuos eşti, într-un suflet smerit dispar toate răutăţile, nu este un teren propice pentru rele.
Florile cele mai delicate, mai gingaşe cresc în valea smereniei.
Cine se mândreşte cu sfinţenia şi credinţa sa, nu are nici sfinţenie nici credinţă, întotdeauna sfinţenia va avea ca rod smerenia..
Când eşti smerit cu inima vei găsi odihnă, nu te vei mai îngrijora pentru toate lucrurile.
Dumnezeu întotdeauna Se va arăta omului smerit, va fi lângă el, fiindcă parte din natura Lui se găseşte în acest om.
Smerenia arată statura spirituală pe care o ai.

Categorii
poezii

Cercetare

nevinovăţie

Nu astepta sa se reverse pace
Cat tu in ura inca vietuiesti,
Cand lanturile rautatii vei desface,
In suflet pace sfanta o sa primesti
.
Vei putea iubi atunci ca Domnul,
Fiinta-n pace cand ti-o va-mbraca.
Nu-ti va fi greu sa il iubesti pe omul,
Ce te zdrobeste c-o privire rea!

Tu pleaca capul in tacere
Si bucura-te cand esti prigonit,
Cere rabdare si putere,
Vrednic pe tine Domnul te-a gasit!

Te roaga pentru cel ce a dat cu piatra,
Nu-l judeca sa nu fii judecat,
Te cheama Domnul la rabdare,
Sa ierti sa poti sa fii si tu iertat.

Deci crede, rabda si iubeste,
Ca rob smerit in tot sa fii gasit,
Cand te va cerceta Stapanul,
Sa fii altoi, altoi ce a rodit!

Sa aiba-n sine fructul seva
Primita chiar din Creator,
Putere si dulceata hranitoare,
Sa-l sature umil pe trecator.

Cel ce e plin de roade sfinte
Nu sta semet, cu capul ridicat,
Ci ca si pomul incarcat cu roada,
El e mereu umil, cu cap plecat.

Iar daca esti lovit in lumea aceasta,
Dar stii ca esti curat, fii linistit,
Ca doar lovit cu crengile zdrelite
E numai pomul care a rodit.

Iubeste deci si rabda in tacere,
Oricat de mare rana ai capatat,
Ca ti-o va obloji Stapanul,
Tu roaga-te slujindu-L necurmat.

Ca plata si rasplata iti va fi data
Si n-o sa-ti para rau ca ai rabdat,
Increde-te in Domnul! In dreptatea-I!
Iubeste si asteapta-L si nu-i fii inselat!

amin 23 sept. 2001
Am scris pt. ai indemna pe fratii si surorile mele la lupta, la lupta prin credinta. Doamne ajuta!