statornicie | Greta Andreica

Pe drumul de smerenie agale
În pas domol înaintez mereu…
Când drumul trece jos prin vale
Şi şoapte se aud din depărtare
Privesc cu ochi arzând la Dumnezeu.

De întortocheată e cărarea,
Prin labirint păşesc încrezător.
Scrutând cu ochii de credinţă zarea
Nu mă-nspăimântă depărtarea,
Înaintez, cu sufletul arzând de dor!

Nu mai ascult străine şoapte
Ce vor să mă convingă să renunţ,
Chiar dacă-n jur e neagră noapte
Luptând de adevăr a mă desparte,
Eu merg nainte, astăzi vă anunţ!

Am doar o ţintă care mă atrage
Este fiinţa Sfântă a Lui Hristos!
Viaţa-n cioburi de s-ar sparge
N-am să m-agăţ de alte catarge
Cât stau în umilinţă, sunt victorios!

Zalau 21 Nov 2012
Greta Andreica

Când arşiţa pustiei dogoreşte,
Iar corbii nu mai vin de nicăieri,
Pe duna de nisip ce se zăreşte
Aştept răcoarea mult doritei seri.

Nu mă-nspăimântă a hienei urlet
Ce stă şi aşteaptă ca să mor,
Eu ştiu că dincolo de zarea sumbră,
M-aşteaptă cel mai falnic zbor.

Spre Dumnezeu spirală ancestrală
Mă leg de cerul ce-i cu nori acoperit,
Credinţa-mi este stâlp, este reală,
Chiar de-i secat pârâul la Cherit.

Nu mă cufund în deznădejde…
Eu cred în Cel ce timpul îl măsoară,
Iar astăzi când sunt în primejdie,
Îl strig să vină, Doamne a câta oară!

Contează doar prezenţa Lui de Tată,
Când mâna peste creştet şi-o întinde,
Sunt întărită-n duh deodată
Şi-o pace sfântă mă cuprinde.

Amin
Zalau, 16 Nov. 2012
Greta Andreica