În pas domol
Pe drumul de smerenie agale În pas domol înaintez mereu… Când drumul trece jos prin vale Şi şoapte se aud din depărtare Privesc cu ochi arzând la Dumnezeu. De întortocheată e cărarea, Prin labirint păşesc încrezător. Scrutând cu ochii de credinţă zarea Nu mă-nspăimântă depărtarea, Înaintez, cu sufletul arzând de dor! Nu mai ascult străine…
