Cu luna pe umar, cu stele în plete,
Alerg spre infinit staruitor,
Cand zorii vin sa ma desfete
Sa nu ma mistuiesc de dor.
Umbland pe calea pribegiei
Cu pumnii stransi, cu pas domol,
Eu caut drumul vesniciei
Chiar de pasesc adesea-n gol.
Cu framantari, cu temeri, cu dorinte,
Inaintez, ades sovaitor..
imi strang iubirile la subsioara
Sa nu ma mistuiesc de dor.
Dar lupta e acerba, cu durere,
E renuntare adesea si cainta,
Nadajduind privesc spre zări albastre
Sa vina mult dorita biruința!
Când trupu acesta liber de pacate
Si ridicat din moarte pe vecie,
Putea-va slava cerului sa o arate
Si o neprihanire sfanta,vie!
Greta Andreica
14 Mai 2013