Categorii
poezii

Ai zis sa fie…

Ai zis să fie şi pamânt şi stele,
Acel care eşti Alfa, Dumnezeu!
Pluteai prin goluri fără ele,
Dar toate s-au creat la glasul Tău!

S-au format atomi şi molecule,
Astre şi stele, toate au apărut,
Ai zis să fie, şi peste genune
Creaţia măreaţă s-a făcut.

Ai aşezat şi soarele pe orbită
La o distanţă ideală Tu l-ai pus
Planeta noastră să fie-ncălzită
Şi astfel viaţă ai adus.

Şi iată munţi de-o frumuseţe rară
Ce se înalţă-n mers maestuos,
Prăpăstii, văi adânci ce te-nfioară
Şi şesuri line ce se-ntind frumos.

Mulţimea de insecte,albine, fluturi
Şi păsări care cântă odihnitor,
Peştii care-n mări fac salturi
Pe toate le-ai făcut iubite Creator.

O Dumnezeu cu nimeni altu asemeni,
Cum aş putea eu oare să-nţeleg?
Când eu sunt om, printre alţi oameni,
Cum Doamne, taina s-o dezleg?

Ajută-mă să Te ador Părinte
Mereu cât voi trăi pe acest pământ,
Să Te slăvesc prin fapte şi cuvinte
Şi-nţelepciunea-Ţi mare să o cânt!

Un răspuns la “Ai zis sa fie…”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *