Categorii
poezii

Un glas

Suntem un glas care Te cheamă,
Un glas ce are codul Tău…
Un glas de care Tu ţii seamă,
Suntem crâmpei din Dumnezeu!

Ai dat Ţărânii glas Stăpâne
Când ne-ai creat să vieţuim,
Suflarea Ta ai pus Divine
Şi Codul Tău, să Te iubim.

Acum din valea cu suspine,
Te strigă glasul ce l-ai dat,
Ne ajută să venim la Tine,
Să nu rămânem în păcat.

Ca în marea zilei dimineaţă
Când vei veni pe albul nor
Cu ochi deschişi spălaţii de ceaţă,
Să Te-ntâlnim o Doamne-n zbor!

Şi să petrecem pe vecie
La Sânul Tău Stăpâne bun,
În Sfânta Ta împărăţie…
În bucurii ce nu se spun.

Amin
Zalau, 2 sept. 2012

Categorii
poezii

Ai zis sa fie…

Ai zis să fie şi pamânt şi stele,
Acel care eşti Alfa, Dumnezeu!
Pluteai prin goluri fără ele,
Dar toate s-au creat la glasul Tău!

S-au format atomi şi molecule,
Astre şi stele, toate au apărut,
Ai zis să fie, şi peste genune
Creaţia măreaţă s-a făcut.

Ai aşezat şi soarele pe orbită
La o distanţă ideală Tu l-ai pus
Planeta noastră să fie-ncălzită
Şi astfel viaţă ai adus.

Şi iată munţi de-o frumuseţe rară
Ce se înalţă-n mers maestuos,
Prăpăstii, văi adânci ce te-nfioară
Şi şesuri line ce se-ntind frumos.

Mulţimea de insecte,albine, fluturi
Şi păsări care cântă odihnitor,
Peştii care-n mări fac salturi
Pe toate le-ai făcut iubite Creator.

O Dumnezeu cu nimeni altu asemeni,
Cum aş putea eu oare să-nţeleg?
Când eu sunt om, printre alţi oameni,
Cum Doamne, taina s-o dezleg?

Ajută-mă să Te ador Părinte
Mereu cât voi trăi pe acest pământ,
Să Te slăvesc prin fapte şi cuvinte
Şi-nţelepciunea-Ţi mare să o cânt!

Categorii
poezii

La margine de lume


Stau privind… la margine de lume
Câte ai creat Stăpâne drag…
Pentru mine toate le-ai făcut anume!
Stau… mă minunez pe-al vieţii prag.

Orhidee… fluturii… şi marea,
Pentru mine toate le-ai făcut!
Păsările care umple zarea…
Peştii din adâncuri de necunoscut!

Mările… oceanele întinse…
Munţi înalţi cu piscuri tot mai sus,
Toate în fiinţa mea sunt scrise…
Din adâncu-mi le iubesc nespus.

Numai viaţa mea e taină pentru mine
Tu îi pui hotare, nu o stăpânesc
Toate le-ai orânduit atât de bine,
Dar eu cine sunt? Stăpân ceresc!

Te întreb cu dor arzând sub pleoape,
În pribegia mea de muritor
Viaţa şi moartea î-mi sunt atât de aproape,
Iar eu rămân doar un biet călător?