Iubirile raman mereu restante
Iubirile raman mereu restante
In care parte, unde oare…
S-alerg sa scap de jugul greu?
Ca sunt din nou la stramtorare
Cu suflet greu, in incercare
Si plange amar launtrul meu.
Ma strange deznadejdea ca un cleste
Iar suferinta ma apasa greu
Tristetea amarnic ma izbeste
Amaraciunea incolteste
Abia respir pe drumul meu.
Am inteles ca aici in lumea asta
Totul e fara pret, amar, inselator,
Iubirea e balon de spuma albastra,
Durerea bate zilnic in fereastra,
Si risc sa ma usuc de dor.
Aripile de zbor sunt frante
Si zac neputincioase in ungher
Iar bucuriile aici sunt halte
Iubirile raman mereu restante
Marsaluiesc cu sufletul stingher.
Privesc spre cerul plin de stele
Si ma intreb cum pot sa il ating
Cand zilele sunt searbede si rele
Iar eu marsaluiesc cu greu prin ele
Privind cum visele încet se sting.
Greta Andreica … 29 iulie 2013
Prea tristă poezie sora Greta ,,sigur este adevărat că avem dejnădejdi ,tristeti ,la vîrsta noastră deja ne simtim inutili ,,,,dar Dumnezeu ne cheamă la sperantă si la implicare în lucrări care să ne facă utili pentru alti .Cînd eram tînără spuneam o poezie ,,,Ce frumos va fi în cer ,,,nu o mai stiu dar era si un verset ,,Multe visuri nasc în lume si cu visurile pier ,dar un singur vis rămîne ,ce frumos va fi în cer ,,,si mai era ceva de genul ,,,Doamne pentru visu-acesta ,,,pentru gîndul că Domnul isus ne pregăteste un loc trebuie să fim bucurosi .Acum, nu vreau să spun că eu nu trăiesc deseori tristetile astea dar am simtit să-ti scriu trebuie să ne încurajăm pe cale ,.Domnul să ne ajute Amin .
Te îmbrătisez .