„Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foamea?…” (Romani 8: 35)
Plutind în lin zbor Sunt gata sa urc pe trepte de har, În luptă, nu dau nici un pas înapoi, Satan mă hărţuieşte, dar e în zadar, Sub apăsarea străină, eu nu mă îndoi!
E mare apăsarea, din zi în zi e mai grea Şi duhuri rele vin să mă-nduplece-n jos Îmi spun că, zadarnică este credinţa mea, Că este târziu şi că: „nu mă ascultă Hristos”
Că, viaţa mi-e plină de zbucium şi amar Că spini mă înţeapă, şi toate mă dor, Dar azi mă ridic biruitoare prin har În credinţă am să stau, plutind în lin zbor.
Nu e prigoană, necaz să mă poată desparte De Domnul Preasfânt şi de dragostea Sa, Că Harul Divin prin Duh o să mă poarte… Mă poate desparte doar… o inimă rea!
Nici boli care trupul acesta-l frământă, Făcând să slăbească puterea de viaţă în el. Căci inima mea încercată, azi cântă… Ştiu sigur, de mână cu Isus păşi-voi în cer.
Cu trupul bolnav, sleit de putere, Prigonită, cu duhul cumplit încercat Privesc cu credinţă, senină spre zare Ştiu sigur, acolo este al meu Împărat.
La capăt de drum, voi pune obrazul Pe pieptul sublim de sfânt Dumnezeu Acolo uita-voi tot chinul, tot greul, Trăind în prezenţa-I eternă, mereu.
„Vai de voi.!”.. şi… „vai de mine !” ( Isaia 5:11-22, 6:1-8 ) -„Vai de voi! ” Spunea În vremea sa Isaia Cu sufletul cuprins de întristare, -„Vai de voi ce pierdeti noaptea Înfierbântati de bautură tare!” -„Vai de voi care va credeţi tari Cand este vorba de vin si de pahar!” Vai de cei ce numesc binele rău, şi răul bine Ei vor rămâne de ruşine! -„Vai de voi! Cari numiţi lumina întuneric Iar întunericul lumină -Vai de voi, vă credeţi fără vină! -Vai de voi! Cari trageti dupa voi nelegiuire Cu funia minciunii, în groapa de pieire”
***
Şi drepte erau toate, aşa se întâmpla Poporul era rău si inima-şi strica.
***
Dar într-o zi Isaia, vazu pe Cel Prea Sfânt Pe un scaun de domnie înălţat de la pământ Iar poalele mantiei, întreg Templu-umpleau Puterea-I, maretia-I în jur se revărsau Serafimi cu sase aripi deasupra Lui zburau Strigând unul la altul, cu gura lor ziceau: „-SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT si minunat! Este Domnul Ostirilor Cel Prea Inalt!” -„Întreg pământul este plin de mărirea Lui! În veci de veci să crească Slava LUI!” Uşiorii uşii toti se zguduiau Când serafimii-n măreţia lor vorbeau Casa s-a umplut de fum… Imaginea era infricosatoare acum.
***
Isaia cuprins de frică A început atuncea a striga: „VAI DE MINE! Ca si eu sunt „nimica” Am buze necurate, un om sunt, păcătos! Şi am vazut pe Domnul Înalt si Glorios!” Dar… Un serafim-l-atinse cu un cărbune aprins Păcatul fu îndata ispăsit… Nelegiuirea dusă în abis Isaia fost-a curătit cu foc sfânt de pe altar Si-ntreaga sa fiintă i-s-a umplut de Har
***
Sunt gata Doamne mare să merg oriunde vrei, Ca sa-Ţi transmit mesajul, acuma dacă-mi ceri!
***
Uşor este in viaţă a spune „Vai de voi!” A acuza pe alţii şi-a nu privi spre noi, Dar… când Domnu-ţi stă în faţă, Vazandu-I maretia bine Cu spaimă în privire, mai poţi să spui, Doar… „VAI DE MINE!”
AMIN Cititorule mediteaza bine la aceste lucruri si nu uita cum judeci asa vei fi judecat ! Iti doresc multa maturitate in gandire.
Un ceas al incercarii exista pentru tine, Cand totul este vamuit si scris Un sol e pus sa te loveasca bine, Verificata ti-e statornicia ce ai promis.
Cand simti carbuni aprinsi sub talpa, Te arde, pana in adancul sufletului tau! Satan-ti intinde curse si te inteapa, Vrea sa te arunce jos in negrul hau.
Dar este un timp, al incercarii tale, Ce masurat e chiar de Creator, Verificata iti e puterea de rabdare, Accepta… si vei fi biruitor!
Cand tot in jur se prabuseste Si disperat te zbati dupa ajutor, Strans esti cu putere ca in cleste, Eliberarea o astepti… cu atata dor!
Cand nu vezi tarmu-n departare Iar pacla, ceata groasa te-a inconjurat Marea se zbate furioasa, tare, Iar tu privesti nauc si disperat.
Cand toti cei dragi, se uita cu mirare Ne-ntelegand, de ce esti incercat. Obsesiv iti pui aceasta intrebare: Cand am sa fiu din nou eliberat?
**** Adu-ti aminte azi in incercare Ca totul este cantarit mereu, Te increde, nu te teme si fii tare! Ca sus vegeaza Sfantul Dumnezeu.
Cand aurul va straluci in soare Cand zgura toata de pe el s-a dus Ca un viteaz, puternic,tare In ajutorul tau veni-va chiar Isus!
Si ai sa uiti tot greul incercarii, Chiar focul ce a ars dogoritor, Cand prada ai fost in gheara disperarii Satan privea spre tine batjocoritor.
Slujeste-L suflete cu orice pret pe Domnul Chiar singur si sarac de ai sa ramai, Rasplata ti-o va da doar Unul Ce iti va fi… balsam si capatai.
Tot cerul o sa cante pentru tine, Acasa ca erou cand vei sosi Vei fi uimit si coplesit in bine De felul cum in cer vei fi primit.
Este criză în tara Română De oameni oneşti, muncitori, Că plin este astăzi la cârmă De hoţi, de vampiri şi trişori.
Suntem robi în tară la noi, Au vândut-o pe un preţ de nimic Aduc din import, produse de „soi” Ca-n propriul buzunar să fie câştig.
Păduri întregi au fost defrişate, Se vinde aurul nostru din munţi. Fabrici si bunuri pe nimica luate, Cu capul plecat am ajuns cei mai mulţi
Aplecaţi sub povara zilei de mâine Mulţi români din tară-s plecaţi Căutând trudiţi zilnica pâine Storsi de dorul de-acasă, de frati.
Uni se lăfăie-n bogăţii şi palate, Au pieptul umflat şi plini sunt de ei O vino Doamne şi fă Tu dreptate, Trezeşte-i la viaţă pe toţi cei mişei.
Este criză în tara Română De oameni integrii, cinstiţi, Care osul la treabă să pună Să nu mai fim înşelaţi şi minţiţi.
***
Dar trist este că-i criză-n biserici, Criză de oameni noi, total devotaţi. De oameni sfinţi, oameni cucernici, Să-i ridice şi-nbărbăteze pe fraţi.
Ne-am săturat de fumuri şi vorbe, Spuse la modul declarativ, fariseu, Vrem sfinţi ce Cuvântul să-l soarbă, Să poată să creadă cel ce este ateu.
Este criză de… smerenie şi iubire, Puterea de jertfă este tot mai puţină, Biserică trezeşte-te! Vino-ţi în fire! Să ne sfinţim, să ne ridicăm din ruină!
Domnul ne-a dat Duhul Sfânt şi putere, Cuvântul Vieţii Dreptar pentru drum, Sfinţenie-n toate însă ne cere! E ceasul din urmă! Să ne trezim chiar acum!
Când ţi-ai fixat ca ţintă cerul, dacă priveşti la tine sau la cei din jurul tău vei fi dezamăgit, vei vedea deseori, doar ambiţii deşarte, orgolii, piepturi umflate de multe ori pe degeaba, etalarea sinelui şi a firii pământeşti.
Nu poţi să fii ca Isus dar să priveşti spre oameni, care sunt prinşi în vârtejul lumii acesteia care nu a gustat dragostea lui Dumnezeu, bunătatea Lui şi pacea dăruită de El, să vorbeşti ca ei, să te-mbraci ca ei, să alergi după lucrurile vremelnice ale lumii acesteia cu aceeaşi pasiune ca ei. Cât eşti ancorat în lumea aceasta care aleargă cu paşi repezi spre desfrâu, spre o muzică care întinează tot ce atinge, într-o goană nebună după căpătuială şi huzur, sigur ai greşit ceva în drumul tău.
Este foarte greu să îţi fixezi un standard înalt de sfinţenie, să priveşti spre el fără să ştii dacă-l vei atinge vreodată în viaţă, dar să lupţi cu asta zi de zi, să lupţi cu îndoiala care care te apasă uneori şi roade din tine ca o cangrenă, să lupţi cu frica, cu nepăsarea, este greu dar nu imposibil.
Atenţie la ţintă! Dacă căutările tale duc spre confortul lumii acesteia, banii ei sau un nume mare, atunci nu eşti pe Calea bună, nu eşti pe urmele lui Hristos!
Atunci când Isus este la cârma vieţii tale, vei reuşi!
Vei putea învinge deznădejdea care te va cuprinde uneori ca într-un cleşte, fiind dejamăgit de tine însuţi, de ce ai făcut, de ce puteai face…
Când vei înţelege că tu eşti nimic iar Isus este totul, atunci prin credinţă vei birui, pas cu pas prin perseverenţă, cu ochii ţintă la Isus Hristos, vei înainta pe calea sfinţeniei, apropiindu-te de Dumnezeu.
Dacă Hristos este ţinta căutărilor tale stăruitoare atunci El te va călăuzi în tot adevărul, chiar dacă vei mai cădea pe drumul tău, chiar dacă vei mai avea eşecuri, toate acestea te vor întării. Ridică-te în Numele Lui şi dute mai departe! Să fii sigur că la capăt de drum te va întâmpina Hristos mântuitorul!
„…Pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi.”(1pet.3v8/b) „Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ”(1pet.3v10/a)
A fost un „ieri” când tu nu existai, Dar exista pământ… şi cer… şi rai… Doar că trăiau alţi oameni pe pământ, Dar Dumnezeu era în cer la fel de sfânt!
Acuma este „azi”… şi tu trăieşti, Ai fost chemat din evidenţele cereşti. Acuma poţi iubi… şi poţi zburda, Poţi învăţa… lucra,… cânta….
Ai toată „ziua” numai pentru tine Ca s-o trăieşti cum ştii că e mai bine, Tu, poţi un nume aici să îţi clădeşti… Sau pentru veşnicie să te pregăteşti.
Că vine „mâine”… şi ziua asta nu-i a ta… O amintire pe pământ vei rămânea, Alţii vor fi la rând pe acest pământ Iar tu-ai trecut… precum un fulg în vânt.
Cât este încă „astăzi” pentru tine, Te-ndemn în viaţă cântăreşte bine Alege numai lucrurile de folos… Alege astăzi veşnicia cu Hristos!
amin Zalau, feb.2011 Există o „zi”(timpul cât tu trăieşti) pe care Domnul ţi-a dăruit-o ca să te pregăteşti pentru veşnicie. Alegerea îţi aparţine! Fii atent. nu risipi timpul!
Este o poveste tristă dar adevărată, Povestea e… Că-n cer avem un Tată, Care demult când noi nu aveam chip, Nu exista pământ, Nu exista nisip… În Sine Însusi s-a gândit, Să fie mări cu ape a poruncit. Pământul l-a creat cu-al Său Cuvânt Şi toate ce-s pe el Le-a creat rând pe rând… Flori şi munţi şi animale după soi Şi continente, văi prăpăstioase, Gheţarii veşnici, plini de sloi.
La urmă, omul la făcut Cu mâna Lui, După asemănarea Sa Şi… după chipul Lui. I-a dat porunci şi legi şi… Libertate, Dar omul le-a călcat pe toate. N-a ascultat de cel ce l-a creat Femeia, „sarpele” au complotat Şi astfel omenirea căzut-a în păcat.
Plimbându-se prin splendida grădină, El Creatorul, sa uitat la „tină” Şi frunzele se legănau înfrigurate, Că legile Divine De om au fost călcate. … Şi astfel omul fost-a alungat, Cu trudă şi sudoare Să câştige pâine de mâncat. Din pricina lui Pământul fost-a blestemat. Natura întreagă a încremenit, Când omul a păcătuit… De vremi de mult uitate Şi-a amintit…
Atuncea Sfântul Dumnezeu, Ce nu putea privi păcatul meu, A hotărât ca să-l trimită jos, Pe acest pământ… Pe Fiul său iubit, ISUS HRISTOS Ca să plătească cu viaţa Sa, Păcatul greu ce stăpânea lumea. O hotarâre grea pentru un Tata Să dea pe fiul său Dar vina… Doar cu Sânge Sfânt putea a fii spălată.
Şi a venit Isus, ascultător mereu… Că a iubit sufletul tău şi-al meu. Chip de muritor a îmbrăcat, Şi… Sa jertfit, şi… ne-a salvat Scapând întreaga omenire din păcat. Acum e-n slavă, din morţi a înviat, E al nostru Rege şi Împărat.
Iar noi ce facem? Risipim mereu… O dragoste imensă… de Fiu… de Dumnezeu. Povestea de aceia este tristă, Că avem această şeansă, oferită Iar noi, cu capul aplecat spre acest pământ, Secerăm furtună şi semănăm doar vânt.
Trezeşte-te astăzi omenire! Că vremea este la apus Iar drumu-ţi duce la pieire Apucă astăzi şansa dată ţie Să ajungi în veşnica împărăţie.
I O V „…ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor.” ( Iov 19: 25-27 ) Oricât de greu este drumul vieţii, cu Dumnezeu alături vei birui! Un om a fost supus la test odată, Căci Dumnezeu în cer,cu el s-a lăudat, Era neprihănit, curat şi fără pată, Şi astfel Iov puternic fost-a încercat.
Şi tot ce avuse, bogăţii şi faimă, Copii zece la numar, toţi i-au fost luaţi Şi oamenii erau cuprinşi de spaimă Priveau cu toţi spre Iov, erau miraţi.
***
„-Singur şi gol venit-am pe lume, Accept azi soarta care mi s-a dat, Domnul e stăpân pe orice spune Mă-nchin acum, când totul mi-a luat.
Copii, bogăţii, sănătate şi avere, Pe toate le-am pierdut pe pământ Dar am ceva acuma Domnului a cere, Aş vrea ca să vorbesc cu cel PreaSfânt.
Să stau de vorbă gură catre gură, Să iL întreb şi să-mi răspundă El, Strajă-am pus la-ntreaga mea făptură Nu am trăit urât, ca un mişel.
Dacă m-ar încerca azi Dumnezeu, Ca aurul curat eu aş ieşi… Picioru-mi a ţinut doar calea Lui mereu Iar inima… porunca-i o păzi”
„-De ce atunci, acestea toate-s peste mine, Când chiar şi ochii i-am ţinut în frâu? La văduvă şi la sărac le-am făcut bine Să pot să înteleg, chiar de-i târziu!”
Venit-au prieteni să-l îmbărbăteze, Dar şi mai mult l-au întristat, Toţi au început să cuvânteze „-Tu ai păcătuit ceva, eşti vinovat.”
Iov plin de bube, cu un ciob în mână Se scarpină de zor, acolo pe gunoi, Chiar şi nevasta lui credea că are vină Şi ii spunea:”-Bleastămă pe Dumnezeu şi mori!”
„-Vorbeşti ca o femeie ce-i nebună” Spuse Iov spăşit, cu suflet amărât „-Cum am primit din mâna Lui partea cea bună Îl proslăvesc şi acum când greul m-a lovit.”
„-Chiar de m-ar ucide Dumnezeul mare, Pe El, pe Creeator, eu tot i-l voi iubi” Tot cerul atuncea izbucnit-a în urale Când Iov în disperarea-i mare aşa vorbi.
***
Şi a venit chiar Domnul să-i vorbească Omului cu care se lăuda-se-n ceruri sus, Iov când l-a auzit, a trebuit să recunoască Că nu ştie nimc,că nu mai e nimic de spus.
„-Am auzit mereu vorbindu-se de Tine, Dar uite acum chiar ochiul te văzu… De aceea… scârbă îmi e de mine, În tărână şi cenuşă mă pocăiesc acu'”
Şi Dumnezeu lua la toate aminte, Lui Iov i le dădu pe toate îndoit. Copii şi bogăţii ca mai-nainte, Că în neprihănire rămas-a neclintit.
***
Azi te întreabă şi pe tine Domnu, Eşti tare în neprihănirea ta? Când vine proba, încercarea, focu Tu eşti de neclintit? Nu-ncepi a murmura?
În încercare dovedeşti credinţa Pe care o ai în Dumnezeul Viu, Te avertizez: Nu te juca cu pocăinţa! Trezeşte-te cât încă nu-i târziu!
