Categorii
poezii

Aţipire


Unde sunt sfinţii o Doamne Isuse,
Care merg înainte plătind orice preţ?
Biserica suspină după Haruri apuse
Sunt lacrimi amare, dorinţe nespuse,
Doar câte un susur sfânt mai adie răzleţ.

Moda a luat cu asalt creştinătatea
Lumea, confortul pătrund îndrăzneţ
S-a dus sfinţenia, curăţia, puritatea,
Mila, îndurarea, pacea, dreptatea,
Nonvaloarea se afirmă… „are preţ”

Incet Focul Sfânt s-a stins la altare
Cuvântul vestit n-are putere în el
Avem titluri, funcţii, „o înaltă dotare”,
Coruri, instrumente, orchestre, fanfare,
Dar ungere sfântă – aproape defel!

Sunt grupuri de interese-ntre clerici,
Mândria, tupeul, acasă şi bine se simt.
Se ponegresc de la altare, alte biserici,
Cu aroganţă vorbesc… „cei puternici”
Afisând o evlavie falsă, ei fură şi mint.

Lăcomia muscă adânc, făcând răni care dor
Poporul tânjeşte, dar aluneca-n rău
Falsa închinare a pătruns în popor
Se bârfeşte, se judecă, aşa de uşor,
Ridică-ne Doamne! Dă-ne din Harul Tău!

Uitam că suntem trecători pe pământ,
Ne-am legat de lucruri ce zboară, şi pier.
In alergare, adunam… furtună şi vânt,
Iar ochii, nu sunt aţintiţi mereu în Cuvânt
Ai milă de noi! O Doamne! Asta iţi cer!

O vino Isuse, trezeste-ţi poporul!
Care în vremea din urmă… a aţipit
Sădeşte-ne-n inimi dorinţa şi dorul
Chiar daca ar arde cumplit azi cuptorul
Să stăm pe de-a-ntregul de Tine alipiţi.

amin
Zalau aug. 2010
Am scris aceasta poezie voind sa aprind in tine cititorule dorinta de a te ridica in numele lui Isus si a merge inainte fara nici un compromis. Asta imi doresc mie si tie deopotriva. Impreuna vom reusi! Doamne ajuta! Focul Duhului sa nu lipseasca niciodata din viata noastra sau din slujirea noastra.

Categorii
poezii

Foc lăuntric mistuitor

Ieremia 20 7-11

M-ai induplecat, m-ai biruit o Doamne
Zise Ieremia… cu cap plecat, smerit,
Te rog fierbinte, sa ai mila de mine!
Descurajat sunt azi, ma simt dispretuit.

As vrea sa tac, sa nu vorbesc de Tine,
Ca doar ocara si dispret primesc.
Toata lumea-si bate joc de mine,
Sunt o pricina de ras, toti ma privesc.

Ocara si batjocura, in fiecare zi,
Imi aduce al Tau Cuvant, cand il rostesc
Apasare, silnicie iarasi trebuie sa strig,
Nu pot tacea, oricat as vrea sa ma opresc.

Un foc launtric imi mistuie fiinta,
Inchis e in adanc, in ale mele oase,
As tacea, insa nu pot! Dar am credinta,
Ca toate acestea… imi vor fi foloase.

Aud mereu vorbele rele a multimii,
Spaima ce domneste-n jurul meu
-„Invinuiti-l!” striga tare pelerinii,
-„Sa-l omoram ca nu-i din Dumnezeu”

Toti ce traiau in pace langa mine
Pandesc sa vada cand m-oi clatina
-„Poate se lasa prins!” Zic , n-au rusine
-„Punem mana pe el si ne vom razbuna”

Dar Domnul e cu mine, ca un viteaz puternic
Ma-ncred in El! Prigonitorii nu vor birui!
Ci se vor umple de rusine vesnic,
Iar eu in cer cu El, acolo ma voi odihni!

***

Asa vorbea odata proorocul Ieremia,
Condamnat fiind de multi din jurul lui
Dar a ramas de neclintit, avand taria
Sa spuna doar, Cuvantul Domnului!

Proorocii fost-au improscati cu vorbe
Invinuiti de lucruri ce n-au faptuit
Dar când mulţimea a-nceput a fierbe
Ei au rămas statornici şi de neclintit.

amin 02 mai 2010

Categorii
poezii

Fii omul care spune „Da”!

„Caut printre ei un om care… să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea”
(Ezechiel 22:30)

„Caut un  OM să stea-n spărtură”,
Vorbit-a Domnul prin profetul Ezechiel
Chemarea a rămas valabilă prin veacuri
Un OM să fie Domnului fidel !

Dar cine oare aude azi strigarea
Lansată atunci de Sfântul Dumnezeu?
Şi va raspunde -„Da am auzit chemarea
Sunt gata acum ca să renunţ la Eu”

Sfârşitul se arată-n buza depărtării,
Creştinii se adună, stau… la sfat,
Puternică e azi nevoia implicării
Căci Dumnezeu pe Sine ni S-a dat!

„CAUT UN OM!” El strigă cu putere,
Trezeşte-te! Raspunde-I astăzi DA!
Implică-te! Fă tot ce ţi se cere,
Si-n veci se va vorbi de ascultarea ta.

Fii 0mul ce ridică poverile cand dor,
Imbărbătează fratii alunecaţi pe cale,
E vreme de aţipire, sunt oameni care mor
Opreste alunecarea, in neagra morţii vale!

„Caut un om!” răsună şi-azi chemarea,
„Un om, să se muleze in totul pe Cuvânt
Să stea-n spărtură pentru omenire…
Să spună tuturor, că Dumnezeu e Sfânt!”

Fii omul ce raspunde DA chemării!
Şi se ridică indrăzneţ prin har,
Stringentă e nevoia ascultării
Să nu mai strige Domnul in zadar.

a m i n
Zalau sept. 2010
Fii tu cititorule omul care spune DA, şi se implică în lucrearea lui Dumnezeu!

Categorii
poezii

Te caut

Te caut….

Te caut printre munţi de necredinţă,
Te caut printre lacrimi, dureri şi neputinţă,
Te caut printre faşiile ruptei mele vieţi
Te caut,te caut şi… dau numai de peceţi!

Peceti puse de altii,
Sau… de mine insumi

Te strig, Doamne lasă-Te găsit de mine
Te strig… dintre vechile mele ruine
Te strig dintre patimi ce trag de mine în jos
Te strig, te aştept, te doresc Hristos!

Bezmetic strâng pământul în palme,
Şi te strig, luminează-mă Doamne!

Te doresc cu fiecare fibră a fiinţei mele,
Te doresc să-mi descrii minunatele căi lactee,
Te doresc cum o mamă copilu-şi adoră
Te doresc, Te aştept în a vieţii neostoită horă!

Încrezătoare mă uit spre Tine
Şi Te aştept… vino Doamne!

Te aştept în fiecare clipă din fărâma de timp dăruită,
Te aştept când poftele clocotesc şi în jur e multă ispită,
Te aştept cu teamă uneori, dar şi cu speranţă,
Te aştept când întuneric se face şi e multă ceaţă.

Ascunde-mă Doamne în Tine…
Şi ajută-mă să fac linişte înlăuntrul meu!

Te rog să fii Stăpânul vieţii mele, pentru eternitate
Te rog să curaţeşti sufletul meu de vechile păcate,
Te rog să conduci fiecare fir al gândului meu…
Te rog să mă faci… să seamăn cu Tine mereu!

Mai mult, tot mai mult… până voi fi
Contopită cu Tine… pentru veşnicie.

dec. 2004

Categorii
poezii

Tu, sora mea iubită

(Îndemn pentru Susana)

Tu, sora mea iubita,
Trecuta prin furtuna
Si incercata-n viata…
Ca sa fii blanda… buna,
Chiar gandul mortii sumbru
Ti-a dat tarcoale-n vreme,
Isus iti spune in cuget
O fiica nu te teme!
Priveste la stejarul,
Ce falnic sta pe deal
Cu crengile marete,
Infipt ca un pumnal.
Ploi au curs prin vremuri,
Fulgere si vant,
Cu crengile zdrelite
Infipt sta in pamant.
Se-nalta catre cer
Ca o faclie-n mers,
Sigur e, ca este „un punct” in univers.
Cu radacina infipta bine,
Stejaru-i neclintit,
El e un semn pe Terra,
La aceasta e sortit.

Iar tu iubita sora,
Un semn esti pe pamant,
Oricat vor bate in tine,
Furtuna, viscol, vant,
Statornica-n credinta
Tu vesnic sa ramai,
Cuvantul doar sa-ti fie,
Reazem si capatai.

Chiar ranile facute
De cei mai dragi ai tai,
In perle s-or preface
Mergand prin munti si vai.

In valea deznadejdii,
Cand simti ca poposesti,
Iar duhul indoielii,
Iti spune ca… gresesti,
O nu uita, tu sora
Esti… copil de Dumnezeu!
Tu porunceste-n ruga
Sa plece cel ce-i rau
Sa plece el, satana,
Cu indoiala lui,
Tu esti si vei ramane
Ostean al cerului!

Chiar de s-ar desface
Tot lutul in farame,
Isus acelas este
Si ieri, si azi, si maine.
Doar El este la carma,
Tu crede cu tarie,
Si astfel vei ajunge
In sfanta Imparatie.

Zalau 07 aprilie 2010
Domnul este cu tine asa cum bine stii, El a cantarit tot, iar intr-o zi in cer ii vei multumii. Pana atunci nu privi decat la Domnul si spune: „Chiar daca… eu tot ma voi bucura in Domnul, in Dumnezeul mantuirii mele”. Dedicata: unei surori dragi, careia Domnul i-a spus ca in cer va purta numele de SUSANA

Categorii
poezii

Margini de speranţă


Speranta, s-a zdrobit in asteptare…
Privesc in zare cu ochii umeziti de plans.
De nu-mi raspunzi Isus, cadea-voi in uitare,
Iar sufletu-mi va fi pierdut si invins.

Tacerea Ta, ma strange ca un cleste,
Iar bezna, negura, m-a inconjurat,
Inima-mi bolnava, Te cauta orbeste,
Sufletu-mi Te striga de frica subjugat!

De nu-mi raspunzi o Doamne nici acuma,
Cand teama, disperarea m-au cuprins,
Am sa raman zdrobita… in durere
Si de uitare, sufletu-mi va fi invins.

Raspunde-mi Doamne cand Te caut,
Sunt slaba si in disperare ma framant,
Eu Te doresc cu intreaga mea suflare
Te-as lauda, dar n-am putere sa-Ti mai cant.

Cu fata-n palme stau, zdrobita de durere,
De ce nu vii sa ma ridici de jos?
Bolnava sunt, am obosit, nu am putere,
Esti ultima speranta Domnul meu Hristos!

Am coborat pe treptele credintei,
Te caut Doamne! Unde Te-ai ascuns?
Nu-mi mai raspunzi iubirii si sperantei,
Cerul e de arama, e de nepatruns!

De nu vii Doamne, am sa mor pe cale
Ca trupul e bolnav… iar duhul e slabit,
De nu ma scoti acum din incercare…
Eu am sa mor… Isus, am obosit!

amin iun 2007
…In incercare, asteptand ajutorul Domnului…

Categorii
meditaţii

Cât de mare este Dumnzeu pentru tine?


Dumnezeu este în cer. El este drept, puternic şi mare, nimeni nu-L întrece în măreţia Sa. Pentru tine însă El este atât cât tu Îl vezi, cât crezi în El, cât Îl laşi să se apropie de tine.
Dacă nu crezi în existenţa Sa, pe El nu-L atingi cu nimic, nu-i ştirbeşti cu nimic din autoritate, doar că împiedici lucrarea Lui în viaţa ta.
Necredinţa ta este zidul despărţitor dintre voi, ea împiedică puterea Lui Dumnezeu să lucreze în viaţa ta.
Poarta de intrare spre Dumnezeu este credinţa, ea este primordială în viața ta, prin ea ai acces în prezenţa lui Dumnezeu. „Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi lui!”(Evrei11,6) Credinţa lui Avraam a rămas o pildă prin timp: „El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu prin necredinţă, ci întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să împlinească. De aceea credinţa aceasta ia fost socotită ca neprihănire.”(Rom. 4:20-22)
Dacă încerci să rezolvi tu lucrurile când Dumnezeu îţi spune să aştepţi, asta dovedeşte lipsa credinţei tale în Dumnezeu. Este un lucru mare să rămâi bazat pe El în orice circumstanţe arătându-ți astfel loialitatea și încrederea ta în El. Dumnezeul tău este atât de mare în viaţa ta, cât îi îngădui tu să fie.
Să nu uiţi: Depinde doar de tine!

Categorii
meditaţii

Cerul, „casa noastră”

cerul

Vorbim mereu despre cer, îl punem în cântările noastre și ne gândim la el, dar nu ca la ceva imediat. Niciodată când ne gândim la cer nu zicem: „De mâine am să locuiesc acolo”. Cerul este frumos dar… este departe, sau cel puţin aşa îl percepem noi şi totuşi spunem mereu că este casa noastră că ne dorim să ajungem acolo.
Dar atunci când suntem în faţa morţii, am face orice pentru o clipă de viaţă, suntem gata să cheltuim tot ce avem să mai rămânem pe acest pământ.
Atunci vă întreb: Îl dorim noi cu adevărat sau este doar opţiunea cea mai bună pentru momentul în care vom fi siliţi să părăsim această lume?
Dacă Îl vom iubi cu tot sufletul pe Cel care este proprietarul cerului, dacă Isus va fi centrul universului nostru, dacă toată puterea și ființa noastră va fi plină de Isus, atunci cerul va fi casa noastră cu adevărat. Abia atunci îl vom iubi şi vom dori cu adevărat să ajungem acolo..
Pavel spunea: „Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig… şi nu ştiu ce să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine;”(Filipeni 1,21-23) Vedem aici siguranţa lui Pavel, care ştia că va fi cu Isus în cer, şi asta producea bucurie şi o aşteptate înfocată a acestei întâlniri.
Când vom avea sentimente de felul acesta, atunci vom putea numi cerul „casa noastră” fără să greşim.

Categorii
poezii

Cernere

Drumul vieţii

Pacatul te cheama, te imbie,
Chemarea-i insistenta, puternica, vie,
Staruie in tine mereu si mereu,
Da-mi putere, sunt gata sa cad Domnul meu!
Firea navalnic isi cere tributul si…
Deodata incepe sa fiarba tot lutul.

Satan ranjeste hidos.
=”Haide, indrazneste”, te-mbie mieros.
-„Pacat? O minciuna, fii serios!
Toti in jurul tau traiesc asa.

Priveste atent si tu vei vedea,
Judeca singur pe cel de langa tine,
Vezi, ce face el este bine?
Daca toti in jurul tau traiesc asa,
Incearca si tu si nu vei regreta!”

Astfel te imbie mereu si mereu,
Satan cel hidos, fatarnic si rau.

Dar tu dragul meu credincios,
Ce spalat in sange esti de Hristos
Nu sta de vorba cu el, cu pacatul,
Nu-ti permite sa-i asculti uneori sfatul,
Ca fara de veste te trage in jos,
Singur te lasa si… fara Hristos!

Satan e viclean, te trage incet,
Nici nu observi cat e de siret.
Cu lucruri marunte pentru inceput,
Iti vara in suflet mai mult, tot mai mult,
Nici nu observi sarmane crestin,
Ca lumea e in tine, ca esti plin de venin.

Mormant varuit deodata ai ajuns,
Ca lumea in tine adanc a patruns,
Lucrurile lumii de tine le-ai legat,
Avere si bani, ai tot adunat.
Barfa, judecata, pe rand le-ai luat
Sarmane crestin si zici: „Sunt curat”.

Dar… tu esti sarac, gol si lipsit,
Fara Hristos mergi, tu L-ai parasit.

Trezeste-te in graba iubite crestin,
Iertare iti cere la Domnul divin.
Cand vine ispita sa muste din tine,
Tu cere la Tatal putere divina.
Lapta crestine! Ca sa biruiesti,
Pe calea credintei tu sa propasesti.

Ca sa poti biruii, armatura ti-o ia,
Armat pana-n dinti sa stai in fata sa.
De atacul viclean sa poti sa te feresti,
Ia scutul credintei ca sa biruiesti.
Cere putere sa fii victorios!
Lupta! Inainte! Te ajuta Hristos.

Scrisa in august 2001

Categorii
poezii

Chemare

aşteptare

Prietene te aştept de mult să cauţi a Mea faţă
Acum a mai trecut un an din scurta ta viaţă.
La tâmple părul ţi-a albit, a înflorit migdalul,
Eu te aştept să te întorci aşa precum tâlharul.

Că timpu-n goană a trecut tot  căutând iubirea,
Ai vrut să afli al vieţi rost, sa afli fericirea
Dar timpul a trecut în van, iar azi la bătrâneţe
Ai strâns doar amintiri ce dor şi bucurii răzleţe.

Când ai crezut că o deţii, la fel ca o nălucă
Iubirea-n vânt s-a risipit şi cine s-o ajungă?
Te uiţi în urma ta pe drum, tristeţea te apasă
Şi vezi că viaţa a trecut… puterile te lasă

Se apropie cu pas grăbit o bornă de hotar
Prietene ai să înghiţi al morţii amar pahar
Cât încă poţi să mai păşeşti, cât încă ai viaţă.
Din nou te chem, să vii să cauţi a Mea faţă.

Am pregătit în ceruri sus un loc şi pentru tine
Şi crede-Mă că te iubesc şi că îţi vreau doar bine.
Nu refuza tot ce-ţi ofer, spun astăzi să se ştie
De nu te-ntorci copil pribeag, pierdut eşti pe vecie

Amin

18 feb. 2011