Lună: aprilie 2011

Categorii
poezii

Nădejde amânată

aşteptare
Am aşteptat să intervii odată pentru mine
Când cei ce mă ameninţau loveau cumplit,
Dar am văzut că… ajutorul nu mai vine
M-am clătinat atunci, amar am suferit!

Eu Te aşteptam să vii, să intri în lucrare…
Să mă ridici şi să ma mângâi aşteptam
Când ai îngăduit zdrobirea, privit-am cu mirare,
Ne-nţelegând ce vrei… mă frământam.

În drumul lung şi greu înspre desăvârşire
Luptam cu madularele în ascultare să le pun,
Dar când vedeam că nu mai vine izbăvire,
În descurajare, nu ştiam ce să mai spun.

Mi-ai spus cândva să nu privesc la oameni
Să mă încred doar în Cuvântu-Ţi sfânt,
Azi, în zdrobire, ştiu că-n mine semeni
Sămânţa Ta şi mă transformi prin Duhul Sfânt.

Eu ştiu că uneori greşit-am pe cărare,
În alergare-am mai căzut pe drum…
Dar ţinta mea ai fost doar Tu, şi-a Ta lucrare
Şi asta să se schimbe, nu vreau nicidecum!

Azi ştiu că mă iubeşti ca nimeni altul,
În pulbere, am înţeles cât eşti de bun,
Că în zdrobire, Tu cel Sfânt, Tu PreaÎnaltul,
M-ajuţi să-nprăştiu cel mai scump parfum.

Te rog învaţă-mă ce să mai fac de acuma!
Eu ştiu că… drumul din Scriptură îl urmez
Dar… de am rătăcit cumva, pe Cale du-mă,
Că Tu eşti Dumnezeul meu şi al meu crez.

Amin
ian. 2011
Dacă eşti în încercare de multă vreme…îţi spun să nu descurajezi. Este un timp binecuvântat pe de o parte în care ochii îţi sunt îndreptaţi spre o analiză interioară. Crede-mă este foarte necesară! Tu poţi să ai o părere bună despre tine, dar poate să nu fie reală. Dumnezeu doreşte să ajungem la acea statură când să primim cu bucurie ocările, prigoana, să ne bucurăm când cineva ne vorbeşte de rău.Aceasta este statura de OM matur în Hristos. Doamne ajută!

Categorii
poezii

Se apropie sfârşitul…

dezastre

Pe un tărâm creat pentru a fi Eden,
Grădina Domnului înmiresmată…
Veni atâta rătăcire, ură şi blestem
Pentru un Om, creat a fi suprem
Când de păcat fiinţa i-a fost subjugată.

Şi au trecut milenii peste Terra…
Cu-ncărcătura lor de ură şi păcat,
Mii de generaţii colindat-au sfera,
Sorbind păcat… au căutat himera
Neascultând pe Dumnezeu, s-au înşelat.

Dar a venit aicea jos în lume,
Chiar Fiul Dumnezeului Preasfânt
Să moară pentru omenire anume,
Şi oricine va crede-n Sfântu-I Nume
Să fie mântuit pe acest pământ!

Sunt două mii de ani de când se strigă
Că vine-o zi când tot se va sfârşii,
Obscurul ce domneşte pare să împingă
La dezbinare, încleştarea s-o încingă
Dar cine. cine oare s-o trezi?

Că semnele ce fost-au profeţite-n vreme,
Cu exactitate de secundă se-mplinesc
Cuprinsă de seisme şi dezastre geme
Planeta, zvârcolindu-se cumplit se teme
Că pentru ea orice speranţe se sfârşesc!

A început sfârşitul pentru omenire
Azi toţi privim al vremilor apus,
Căci toate semnele ne dau de ştire
Că se apropie sublima întâlnire…
A celor credincioşi cu Regele Isus

amin

Categorii
poezii

Analiză

Fiindcă după omul din lăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu
dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva
legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului
care este în mădularele mele. ” Rom. 7 v 22-23

timpul e la asfintit

Sunt curat în în gânduri uneori
Şi… deşi am o năvalnică fire,
Cuvintele-mi sunt calde deseori,
Însă am… restanţe mari la iubire

Atâtea intenţii bune avut-am pe drum!
Dar iubire şi fapte… atât de puţine
Ce visuri măreţe sfârşit-au în scrum!
Privind înapoi… îmi este ruşine.

Se zbate-n mine-o lume întunecată
Cu pofte, cu plăceri şi cu dorinţi,
Care vrea să iasă… să se arate,
Constrânsă, tace şi strânge din dinţi.

E un amestec de sfinţenie şi noroi,
În lăuntru-mi sunt două lumi diferite…
Care luptă mereu în continu război,
Să scoată la suprfaţă idei şi oferte.

Şi ce amarnic… voi plăti odată
Atâta amăgire ce în mine am produs.
Atâta neveghere, fire nepredată,
Vorbărie goală, un „eu” nesupus.

Urlă marea, munţii se despică
Timpu se grăbeşte, e spre asfinţit
Depărtarea arde, sfinţii se ridică…
Doar eu stau pe loc… tot nepregătit!

Amin
Zalău,20 dec. 2010

Categorii
devoţional

Smerenia


Smerenia este o latură a caracterului divin.
Cel mai mare act de smerenie din univers este cel care a dus la mântuirea noastră, Dumnezeu Isus S-a dezbrăcat pe Sine de toată slava şi a venit pe pământ trăind ca om, apoi S-a smerit până la cruce ducând până la capăt actul smereniei Sale.
Un om credincios va şti să se smerească urmând exemplul Domnului său, Isus a fost smerit tot timpul cât a stat pe pământ.
Când eşti smerit poţi iubi pe cel ce-ţi face rău, dragostea lui Dumnezeu este în tine.
Smerenia te fereşte de cădere, dintr-o stare de smerenie nu ai unde cădea, pentrucă eşti jos.
Atunci când poţi răbda orice ocară, fără să te clatini, înseamnă că eşti smerit, că eul tău este mort.
Smerenia este ceea ce arată cel mai bine cât de virtuos eşti, într-un suflet smerit dispar toate răutăţile, nu este un teren propice pentru rele.
Florile cele mai delicate, mai gingaşe cresc în valea smereniei.
Cine se mândreşte cu sfinţenia şi credinţa sa, nu are nici sfinţenie nici credinţă, întotdeauna sfinţenia va avea ca rod smerenia..
Când eşti smerit cu inima vei găsi odihnă, nu te vei mai îngrijora pentru toate lucrurile.
Dumnezeu întotdeauna Se va arăta omului smerit, va fi lângă el, fiindcă parte din natura Lui se găseşte în acest om.
Smerenia arată statura spirituală pe care o ai.

Categorii
poezii

Dormi uşor

AUGUST 2010 Binecuvântare... Daria

Dormi copile, dormi uşor
Azi veghem a ta odihnă
Eşti un prunc, un puişor,
Dormi… în tihnă!

Ai venit în lumea asta
Te-ai născut, acum eşti viu
Te veghează mama, tata…
Dormi copile, e târziu!

Ne rugăm noi pentru tine
Bunului Mântuitor,
Să te crească pentru Sine,
Dormi copile, somn uşor!

Toţi din casă-ţi sunt alături
Mama cu zîmbetu-i larg,
Tata prins mereu cu treburi
Te alintă toţi cu drag!

Azi te-mbrăţişăm cu dor
Îngerii, uite au venit!
Să te legene uşor…
Dormi copile, fericit!

(Pentru nepoţica Daria)

Categorii
poezii

Nu vorbi de rău!

Nu vorbi de rău!

gura ta este ca o poartă, tu alegi ce scoţi pe ea!

Nu răni cu vorba,
Nu arunca venin…
Când ţie plină tolba
De săgeţi ce vin.

Când dau alţii-n tine
Şi eşti grav rănit,
Să vorbeşti de bine…
Fii desăvârşit!

Nu vorbi de rău
Pe nimeni niciodată,
Şi când este greu…
Să ai vorba curată!

Vorba zboară iute
De-i rea, când o spui,
Distruge orice virtute
Şi numele oricui..

Rău poţi face-n grabă
Prin vorbirea ta…
Fii atent! N-ai treabă,
Cu vorbirea rea!

Să vorbeşti de bine…
Se poate, nu e greu!
De faci aşa creştine…
Eşti din Dumnezeu!

amin

Categorii
poezii

Toamna vieţii

Ploua cu lacrimi pe intinsul pamant,
Se scutura norii de apa plangand,
Cad frunze si lacrimi deavalma pe jos,
E toamna, e vant, anotimp friguros.

Cu maini tremurande Te astept ca sa vii
In toamna vietii cu vanturi pustii,
Cand trec prin mine cumplite stihii,
La gura de soba, Te astept ca sa vii.

Trudnicele vise incep a incolti,
Iar limba sa-Ti cante etern ar dori,
Cu fire argintii la tample, Te astept,
Opreste furtuna… ce-mi arde in piept!

Ca ploile-s reci… si ploua mereu,
E toamna vietii cand, greul e greu,
Un licar de credinta pluteste spre cer
Mi-aduce lumina, ca-n greu sa nu pier.

Ma uit la copacii ce goi au ramas
Si roade si frunze au plecat intr-un glas,
Copiii ce mari au crescut… s-au dus de la noi!
A venit toamna vietii… cu friguri si ploi.

Iar ceea ce-n timpul vietii am rodit
Incet, incet s-a copt, s-a parguit,
A venit vremea sa… luam fulgarinul grabit
Acasa in cer… totul e.pregatit!

Acolo totu-i lumina, si pace, si cant,
V-om uita ca am plans pe pamant,
Ca au curs ploi, c-a fost furtuna si vant…
Vesnic Te-om slavi ISUSE cantand!

amin 2010
Traind in aceste circumstante, am un dor cumplit dupa o partasie reala si constanta cu Dumnezeul meu.Prin vers am incercat sa spun asta pentru zidirea noastra a tuturor.

Categorii
poezii

Metamorfoză

Metamorfoză

Zbor eliberator

Când sunt zdrobită puternic pe ilău
Mă doare… până în adânc de eu
Aş vrea să zbor, să mă ridic, să plec
În mine… totul este rană, e inert

Când o să fie-n mine tot întreg?
De jos din colb eu nu mai pot să plec
Mă ocolesc cu silă toţi din jur
Si nici nu ştiu că am ajuns „paşhur”

Stau şi plâng, neputincioasă zac
Iar lacrimile-n perle se prefac
Si strâng comori acolo jos în colb
Când toţi mă ocolesc ca pe un ciob

Timpul trece peste mine-n grabă
Lucrând acolo în adânc fără zăbavă
Iar „perlele” ce au căzut pe răni zorit…
Le-au vindecat, ba chiar m-au întărit!

Furtuna bate, bate neostoit mereu,
Astăzi tăria mea e numai Dumnezeu!
Acuma zbor, chiar aruncată ca un ciob…
Mă bucur şi din dragoste sunt rob!

amin ianuarie 2010
(Pashur – noroc din toate părţile; ieremia 20 v 3)

Categorii
poezii

Cercetare

nevinovăţie

Nu astepta sa se reverse pace
Cat tu in ura inca vietuiesti,
Cand lanturile rautatii vei desface,
In suflet pace sfanta o sa primesti
.
Vei putea iubi atunci ca Domnul,
Fiinta-n pace cand ti-o va-mbraca.
Nu-ti va fi greu sa il iubesti pe omul,
Ce te zdrobeste c-o privire rea!

Tu pleaca capul in tacere
Si bucura-te cand esti prigonit,
Cere rabdare si putere,
Vrednic pe tine Domnul te-a gasit!

Te roaga pentru cel ce a dat cu piatra,
Nu-l judeca sa nu fii judecat,
Te cheama Domnul la rabdare,
Sa ierti sa poti sa fii si tu iertat.

Deci crede, rabda si iubeste,
Ca rob smerit in tot sa fii gasit,
Cand te va cerceta Stapanul,
Sa fii altoi, altoi ce a rodit!

Sa aiba-n sine fructul seva
Primita chiar din Creator,
Putere si dulceata hranitoare,
Sa-l sature umil pe trecator.

Cel ce e plin de roade sfinte
Nu sta semet, cu capul ridicat,
Ci ca si pomul incarcat cu roada,
El e mereu umil, cu cap plecat.

Iar daca esti lovit in lumea aceasta,
Dar stii ca esti curat, fii linistit,
Ca doar lovit cu crengile zdrelite
E numai pomul care a rodit.

Iubeste deci si rabda in tacere,
Oricat de mare rana ai capatat,
Ca ti-o va obloji Stapanul,
Tu roaga-te slujindu-L necurmat.

Ca plata si rasplata iti va fi data
Si n-o sa-ti para rau ca ai rabdat,
Increde-te in Domnul! In dreptatea-I!
Iubeste si asteapta-L si nu-i fii inselat!

amin 23 sept. 2001
Am scris pt. ai indemna pe fratii si surorile mele la lupta, la lupta prin credinta. Doamne ajuta!

Categorii
poezii

Regenerare

Regenerare

Când am pornit pe calea Ta cea sfântă,
Nu prea ştiam ce mă aşteaptă-n drum
Şi am căzut… credinţa mi-a fost frantă!
Să mă ridic, n-aveam putere nicidecum.

Am rătăcit în noaptea lungă-o vreme,
Căutând frenetic năluca fericirii…
Am adunat doar… deznădejdi şi temeri
Şi frunzele uscate ale rătăcirii.

Mă-ntreb şi azi uimită peste poate,
Ce ai găsit la mine Domnul meu?
M-ai ridicat din groapa cea de moarte
Şi mi-ai iertat pe veci păcatul greu.

N-a fost un credincios să se aplece,
Să-mi lege rănile acolo jos,
Doar Tu Isuse, nu ai putut trece,
Tu eşti… Samariteanul cel milos!

Mi-ai picurat în suflet licăriri divine,
M-ai înfăşurat în Har măreţ, sublim,
Soarele Vieţii a pătruns în mine…
Smerită… Te ador, mă-nchin!

amin