Categorii
poezii

M-ai învăţat ce e iubirea


Când Dumnezeu în dragostea-i dăruitoare
L-a dat spre întrupare pe Hristos
Ne-a arătat puterea jertfitoare
Ce ne-a salvat pe fiecare
Şi fost-a omenirii de real folos.

Tu ai sadit şi-n oameni nemurirea
Şi ne-ai chemat la viata din abis.
Ai pus în noi o Doamne, fericirea
Când Tu ne-ai arătat că avem menirea
S-ajungem sus, în sfântul Paradis.

Dar până acolo Doamne cu migală
Ne-ai învăţat ca să iubim deplin.
Să n-avem doar o nouă văruială,
Iar în lăuntru a păcatului cocleală
Să ne despartă de-un ceresc destin.

Ne-ai învăţat o Doamne ce-i iubirea
Cum prin iubire pot să dăruiesc.
Măsura de iubire se vede-n dăruire,
Se-nmănunchează cu puterea de jertfire
Şi astfel moare ceea ce-i firesc.

Când a venit Hristos în lumea noastră
El pentru noi s-a dăruit deplin
Şi ne-a deschis spre Dumnezeu fereastră
De aici de pe planeta cea albastră
Când a murit pe cruce în greu chin.

Ne-a arătat O dragoste ce se jertfeşte
Ne-nvâtoşată de mândrii deşarte.
Care viaţa nu-şi precupeţeşte
Ne-a învăţat să ştim cum se iubeşte
Când pentru noi S-a dus la moarte.

Amin
Zalau -4 martie 2012

Categorii
poezii

Vestitorul

De sub zăpezile troiene
apare iată mititel,
prin liziere, prin poiene
Întâiul fir de ghiocel!

El e plăpând, abia se vede,
ca firul ierbi, subţirel,
cu tulpiniţa lui cea verde
micuţul fir de ghiocel.

Pământul reavăn se trezeşte
mustind încă după dezgheţ.
întâiul mugur se zăreşte
Şi-un ghiocel micuţ răzleţ.

E vestitorul ce ne spune
că a trecut iarna cea grea,
Că vremea ei acum apune
Că primăvara va apărea!

Micuţul ghiocel străbate
prin stratul alb şi gros de nea
petalele o să-şi arate
când soarele ce va apărea.

Ca el la fel şi tu creştine,
poţi birui prin tot ce-i greu,
Că e o forţă ce te ţine
E bunul nostru Dumnezeu!

Te du-nainte cu credinţă
oricât de grea e calea ta
şi-o să ajungi prin biruinţă
acolo sus în ţara Sa.

de Greta Andreica

Categorii
poezii

M-ai ridicat

 Atunci când rătăceam în lume
Mergând pe drumul spre cel rău
Tu m-ai stigat Doamne pe nume
M-ai despărţit de rău, de glume
Şi m-ai făcut copilul Tău.

Te-ai îndurat mereu de mine
Isus Mântuitor iubit
Când m-ai chemat cu drag la Tine
M-ai învăţat ce este bine
Cu bunătate mi-ai vorbit

Categorii
cugetare

Iubind vrăşmaşii

Am ajuns la convingerea că:

Atunci când putem iubi vrăşmaşii, începem să ne asemănăm cu Dumnezeu

Categorii
poezii

Te încrede-n El


Nu există încercare
pe pământ, în univers
să nu ştie Acela care
ne-a creat pe fiecare
El ce ţine totu-n mers.

Dumnezeu atotputernic!
Tot ce se întâmplă ştie.
Ştie cât ai fost de darnic,
dar şi de ai plâns amarnic
singur fiind în pustie.

Categorii
poezii

Nu vrei să vii?

Te cheama Domnul fiu hoinar
ratacitor prin lume…
sa nu-ti pierzi viata în zadar
zbătându-te în greu si amar
departe de-al Său nume.

Nu vrei să vii să-te-nrolezi
acum în Sfânta Oaste?
În Braţul sfânt de te aşezi
viaţa altfel o s-o vezi
din Duh când te vei naşte.

Categorii
poezii

Vesnicie


Eu m-am nascut sa nu mor pe vecie!
Viata mea transcede timpul planetar,
Cand trupul ingropat va sta sub glie
In asteptarea marelui final…

In duh eu voi strabate caile lactee,
Ma voi muta-n tinutul glorios,
M-oi odihni de luptele purtate,
De ocarile ce-am dus aicea jos.

Categorii
poezii

În ceas târziu

Mi se sfărâmă inima de dor
Iar căutarea-mi poate e târzie
Dar nu vreau Doamne ca să mor
Şi să Te pierd pe veşnicie.

Chiar de-i târziu Te chem cu amar
Regenerează-mi viaţa mea pustie
O Doamne ştiu că nu e în zadar…
Că mai poţi face inima-mi să-nvie.

Am risipit în van tot ce mi-ai dat
Acuma plâng că am ajuns pustie
Cum nu ţi-am ascultat cerescul sfat?
Mă-ntreb cu ochii goi de veşnicie.

Am rătăcit umblând în univers
Tot căutând năluca fericirii
Iar astăzi Doamne-Ţi spun în vers
Că am plătit imens tribut iubirii.

Am căutat-o van atâţia ani
Iar azi cu sufletul făcut fărâme
Bătrână şi bolnavă şi cu răni
sătulă de a vieţii drame,

Mă-ntorc la Tine şi Te rog
Primeşte-mă o Doamne lângă Tine
Aprinde-n mine al iubirii foc
Şi ajută-mă să nu-ţi aduc ruşine.

Doar Tu O Doamne mi-ai rămas
Mă prind de haina Ta degrabă
Te ating măcar acum în ultim ceas
Cum te-a atins femeia cea bolnavă.

Amin
Zalau 13 februarie 2012.

Categorii
poezii

Înmulţirea pâinilor

Ioan 6: 1-15

Isus vorbea despre iubire
Mulţimile-L înconjurau
Era-n lucrarea de vestire
Vorbea de Dumnezeu şi mântuire
Iar oamenii îl îmbulzeau.

El le vorbise ziua-ntreagă
Şi pe bolnavi i-a vindecat
-„Doamne, lasă-i ca să meargă
Prin sate şi cătune, nu-i de şagă
Că sunt flămânzi şi este spre-nserat.

-„Daţi-le voi azi de mâncare”
Grăi-se Domnul către ucenici.
Vroia să facă acolo o lucrare
Ca să-nţeleagă-ndată fiecare
Că Domn e, peste mari şi mici!

-„Învăţătorule mulţimea este mare
Numai bărbaţi sunt vreo cinci mii
Ce să le dăm noi de mâncare?
Acuma ziua-i spre-nserare…
Merinde n-are decât un copil.

Sunt însă doar cinci pâinişoare
În traistă mai sunt şi doi peşti
Noi ştim Isuse că eşti mare
Dar ne-ntrebăm putea-vei oare
Mulţimea asta s-o hrăneşti?”

-„Aduceţi-Mi îndată acea merinde
Spuneţi mulţimii să se-aşeze jos”
Şi…. fără a pleca niciunde
Pivind peste mulţime cât cuprinde
A început a binecuvânta Hristos.

Şi-au împărţit mâncarea la mulţime
S-au săturat cu toţii cei cinci mii,
Că Cel ce poruncea, era din înălţime
Avea putere-n Duh şi profunzime
Era venit din cer din alte galaxii.

S-au strâns la urmă coşurile pline
Cu resturile ce-au rămas
Douăsprezece, dar umplute bine
Ca să cunoască orişicine
Ce poate-nfăptui cerescul Glas!

Uimiţi au fost cu toţii de minune
S-au săturat şi L-au slăvit atunci
Pe Cel care venise anume,
Ca să aducă pentru-ntreaga lume
O viaţă nouă şi a cerului porunci.

Zalau
10 februarie 2012

Categorii
poezii

Adeseori eu cad pe cale.


Ispite si dureri m-apasa greu
şi-adeseori eu cad pe cale,
dar ştiu că astăzi şi mereu
Tu vii în ajutorul meu
să nu rămân căzută-n vale.

Cu mâna Ta de Tată mă ridici
si mă îmbraci cu-o haină nouă.
Prin Duhul eşti cu mine aici
să pot iubi pe mari şi mici
Tu îmi trimiţi cereasca rouă.

Când boala mă cuprinde pe furiş
şi neputinţa strâns mă leagă
o Doamne chiar de-s în hăţiş
cu ochii de credinţă larg deschişi
Te strig cu fiinţa mea întreagă.

Si se coboară Har de sus
ce fiinţa mi-o inundă cu Lumină
iar mângâierea dulce de nespus
mă poartă în prezenţa Ta Isus
şi mă eliberează de orice vină.

Iar trupul vlăguit de boală
se-nviorează la Cuvântul Tău
care pe loc din pat mă scoală
că fug şi neputinţă şi-ndoială
se risipeşte-ndată ce e rău.

Smerită mă închin în rugăciune
îţi mulţumesc că mă ridici mereu
Nu am cuvinte Doamne să pot spune
cât eşti de bun cu mine-n lume
Ce mare eşti, slavite Dumnezeu!

Amin
zalau 09 Februarie 2012.