Categorii
poezii

Sângeră ceru-n amurg de istorii

Sângeră ceru-n amurg de istorii,
Pământul îşi clocăie păcatu-n ascuns
Fluturând cu sârg trecute victorii
Analizând tainice traiectorii
Temeri adânci în creştini au pătruns.

Şi soare şi cântec vibrează-n ureche,
Imagini şi lacrimi şi dulci simfonii
Mergând înainte cu Harul pereche,
Fugind cu sârg de viata cea veche
Te strigăm Isuse mai degrabă să vii.

Că lupta e mare în vremea din urmă
Satan a pornit artileria grea,
Loveşte cumplit în a Ta sfântă turmă
Încercari şi dureri parcă nu se mai curmă
Iar viaţa aceasta e scurtă şi rea.

Pofte… furtuni asediază fiinţa
Dorind să doboare pe cel credincios
Şi vine în faţa cu sârg necredinţa
Zâmbeşte timid la colţ neputinţa
Luptând să distrugă caracterul frumos.

În zare se arată borna finală
Ce va curma al lumii hotar…
O Dumnezeu! Mai dă-ne îndrazneală
Să nu fim cuprinşi de-a firii osteneală,
Ci credincioşi să rămânem pân la final.

Amin
Zalau, 12 ianuarie 2012

Categorii
cugetare

Atitudinea lui Isus

Cât a stat pe acest pământ, Isus a interacţionat şi cu femeile, le-a respectat le-a tratat cu multă consideraţie şi bunătate.

Isus a stat de vorbă la fântâna din Sihar cu o femeie samariteancă deşi după obiceiul lor nu trebuia să facă acest lucru, ba mai mult i-a cerut apă să bea şi i-sa descoperit ca Mesia cel trimis din cer. La urmă femeia devenind un mesajer al evangheliei.”
Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
„Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?”(Ioan 4)

Isus nu a condamnat femeia păcătoasă prinsă-n preacurvie, ci a avut faţă de ea, îndurare, bunătate, milă, a reabilitat-o arătând că toţi erau păcătoşi şi vrednici de moarte….”„Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”
După Lege ea ar fi trebuit să moară…”Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu, dar, ce zici?”… dar Isus a iertat-o.” „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”(Ioan 8.)

O altă femeie cu care Isus a interacţionat, a fost femeia cananeancă, care I-a smuls Domnului exclamaţia „O FEMEIE MARE ESTE CREDINŢA TA!”(Matei 15) Dumnezeu Isus a apreciat credinţa femeii.

În Betania, în casa Mariei şi a Martei Isus a intrat de multe ori şi le-a preţuit mult, lăudând ascultarea Mariei
” Pe când era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Şi o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei.
Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat jos la picioarele Domnului şi asculta cuvintele Lui.
Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El şi I-a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i, dar, să-mi ajute.”
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu,
dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”(LUCA 10)

Într-o zi pe cînd Domnul Isus stătea la masă în casa lui Simon leprosul, a intrat o femeie cu un vas de alabastru pe care l-a spart și a vărsat untdelemnul scump pe capul lui Isus, a spălat picioarele Domnului cu lacrimile ei şi a şters picioarele Lui cu părul capului ei. Această femeie este descrisă cu cuvinte aspre „păcătoasa din cetate”…..dar Isus a avut milă de ea, El a spus: „De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine….
Adevărat vă spun că oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”(Matei 26)

La mormânt imediat după înviere Domnul Isus s-a arătat prima oară unei femei, Mariei, ba mai mult i-a spus să meargă să vestească învierea Sa, ea fiind primul mesager al învierii.
” În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt,”…… Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!”, adică: „Învăţătorule!”….
……, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”
Maria Magdalena s-a dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri”(Ioan 2)

Sunt fericită că am un asemenea Domn care a avut mereu milă de noi care a preţuit femeile.
EL ESTE MESIA, DOMNUL ŞI DUMNEZEUL MEU!

Categorii
poezii

Astăzi

Astazi, o zi ca multe alte
Dar este ziua când traim
Suntem vrajiti de ea adesea
Uitând ca mâine noi murim

Ne amintim de ieri deodata
Copii în leagan noi eram
Iar astazi ne simtim puternici
Uitând ca moartea bate-n geam

Poate ca saracia crunta
ne-mpiedica sa mai gândim
Ca timpul se perinda-n graba
Iar mâine un sicriu gasim

Sau… dimpotriva bogatia
Ne leagana-n mirajul ei
Dar la mormânt ne lasa toate
Plecam saraci si singurei

Sa nu mai fim robiti de lume
Sau de viata care trece
Daca în Dumnezeu ne-ncredem
vom fi pe veci cu El ferice

Sa pretuim deci ziua aceasta
Ce data ne e s-o traim
Sa ne-mpacam cu Domnu-n graba
Ca-n cer cu Isus noi sa fim.

Zalau
05 Ianuarie 2012

Categorii
poezii

Vreau doar binele sa-l fac

(Romani 7)

Unde Doamne să Te caut
Unde-n nemurire?
De teluric sunt cuprinsă
Uneori sunt chiar învinsă
Rătăcesc neştire.

Vreau doar binele să-l fac
Să trăiesc curată
Însă răul e-n cerdac
Iată că pe el îl fac
Este o luptă viata toată

Trage carnea spre pamânt
Mă apleacă tare…
Eu mă lupt în al meu gând,
Mă smeresc şi mă frământ
Cer putere şi răbdare.

Vreau să mă înalt deplin
Către Tine Tată!
Să-mplinesc al meu destin
Azi smerită mă închin
Cu viata toată.

Numai Tu o Doamne mare
Mă poţi transforma deplin!
Poţi să schimbi această stare,
Să-mi dai har şi ridicare…
Doar prin Duhul să mă-nchin.

amin
Zalau 5 Ianuarie 2012

Categorii
poezii

Credincioşie

„Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi, şi credincioşia Lui ţine în veci.”( Ps.117 : 2)

Tu eşti acelasi Doamne mare
Eşti neschimbat, statornic eşti,
Nu ai în Tine umbră de mutare
Iubeşti mereu pe fiecare…
Credincioşia noastră-o răsplăteşti.

Că pus-ai şi în noi credincioşie,
Să Te urmăm în faptă şi-n cuvânt.
Pe Isus l-ai trimis ca mărturie vie
Şi pildă sfântă de credincioşie
Când jertfă fost-a pe pământ!

Credincioşia Ta, o Doamne Dumnezeu
Îmi dă nădejde-n clipe grele,
Când n-am putere în drumul meu
Tu mă ajuţi constant, mereu,
Să pot să mă ridic din rele.

O Dumnezeu! Nu-i altul ca şi Tine
Statornic să rămână în tot ce-a spus,
Mă înfior când mă gândesc mai bine
De câte ori eu ţi-am adus ruşine
Când Tu-mi promiţi tot cerul Tău de sus.

Dar într-o zi Te-oi întâlni Părinte
Şi voi vedea că tot ce ai promis,
Aşa precum stă scris în Sulurile Sfinte
Făgăduinţe spuse prin cuvinte
Tu ai să-le împlineşti precum e scris!

a m i n
Zalău, oct. 2010

Categorii
poezii

Urare


Dumnezeu să vă sfinţească,
Inima să vă-ntărească!
Să aveţi un rod bogat,
Un an binecuvântat!

Să vă dea pace şi har,
Viaţă veşnică în dar!
Cât veţi trăi pe pământ,
Să v-adânciţi în Cuvânt!

Duhul Sfânt să vă inunde,
Să plutiţi pe cereşti unde!
Bucuria-n Duhul Sfânt,
S-o aveţi pe acest pământ!

Pentru casa cea cerească,
Dumnezeu de-acum vă crească!
Curgă peste voi sfinţire,
S-aveţi parte de răpire!

amin

Categorii
poezii

Analiză la final de an


În analiză, mă frământ mereu,
Văzând ce-am lucrat pentru Tine…
Când zăduful zilei a fost greu
Ce puţină roadă adus-am şi eu!
Iar uneori… ţi-am adus chiar ruşine.
Mă plec înainte-Ţi, cu sufletul meu,
Şi Te rog fierbinte suspinând mereu
Doamne… ai milă de mine!

Mie scârbă astăzi de mine!
de-ofranda uneori adusă în grabă…
de închinarea-mi îmi este ruşine,
Ajută-mă să nu numesc răul bine!
Căci azi conştiinţa întreabă:
-„De ce nu cugeţi la faptă mai bine?
Dacă semeni cei vânt… ai să culegi ruşine!
Trezeşte-te acuma degrabă!”

Aş vrea să pot şi eu să lucrez
Mai bine pe sfântul ogor…
Iar azi când adânc meditez,
Doresc tot mai mult să veghez
Ca-n trudă să fie şi roadă şi spor.
Să cresc în putere lăuntrică, în crez,
Cu spor pe ogorul Divin să lucrez,
În pieptu-mi… să ardă acest dor

Ajută-mă Doamne! Te rog azi plângând
Să stau în credinţă lucrând cu mult spor
Să merg înainte la lucru cândând
Iar în minte adânc… şi în gând
Să fii numai Tu, al vieţii izvor!
De ar fi înainte pe cale mergând
Să vină obstacole şi piedici pe rând,
Strângând din dinţi, să lupt până mor!

Categorii
poezii

Un an în şirul anilor cei ai


Se duce anul vechi cu a lui poveste,
Dureri trăite şi-mpliniri se duc cu el…
Există însă-o evidenţă în lumile celeste
Şi tot ce am făcut, notat acolo este!
Căci pentru toate seamă vom da-n cer.

Făcând o socoteală anului ce trece
A zilelor şireag ce le-ai trăit în el…
Vezi timpul dedicat pentru cerescul Rege
Şi cât ai fost în clocot, căldicel sau rece
Iar calculând… din nou te simţi stingher.

Atâţia ani la rând promis-ai să încerci
Să fii mai bun, mai credincios, mai sfânt,
Viaţa-n rugăciune fierbinte s-o petreci,
Să nu mai rătăceşti pe a firii vechi poteci
Să nu mai fii legat de-acest pământ!

Iar azi când anul vechi este-ngropat,
În analiză te frămânţi mereu, mereu
Lăuntru întreg îţi este tulburat
Şi ce arid şi bulgăros terenul ce-ai lucrat,
A câta oară…. iar suspini din greu!

E un segment de timp în care existăm
Ca fiinţe vii aici pe acest pământ,
Iar anii sunt irepetabili, îi numerotăm,
Vremea dăruită, cu drag o savurăm
Ne exprimam în viaţă prin faptă şi cuvânt.

Acum la clipă de bilanţ, de aducere aminte
Să ne oprim din zbucium lângă calendar
Să cântarim şi fapte şi gânduri şi cuvinte,
Să ne-angajăm cu zel, privind spre înainte,
Ca timpul dăruit, să nu mai curgă în zadar.

amin

Categorii
poezii

Încă mai este Har


Atât de aproape de inima mea,
Esti Tu Dumnezeu din vecie…
Astazi ma scald în dragostea Ta
Si-n pacea din cer data mie.

Ma scufund în Harul divin
Si-n iubirea ce curge din cer,
Ma-mbrac în iertare, ma-nchin
Iar pacatele fug si umbrele pier.

Din Calvar înca curge iertare
Si Har pentru pentru mine din plin
Astazi înca mai este salvare
Smerita Te ador si ma-nchin.

Doar Tu, în umblarea-mi cea terna
Îmi deschizi noi porti catre cer.
Dragostea Ta pentru mine-i perenă
Mă-nvălui cu ea în necaz, să nu pier.

Doar Tu mă înţelegi atât de bine
Mă alinţi, mă mângâi, mă ridici
Să mă aseamăn tot mai mult cu Tine
M-ajuţi, şi-mi porţi de grijă aici.

O Dumnezeu, cu nimeni altu asemeni!
Îţi mulţumesc că mă iubeşti deplin
Din dragoste murit-ai pentru oameni
De aceia smerită Te ador şi mă-nchin

Zalau, 29 Dec.2011

Categorii
poezii

Pruncul sfânt


„Astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.
Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”(Luca 2, 11-12)

E craciun din nou pe plai,
Sărbătoarea bucuriei.
Vin colindători cu alai
Se colindă-n dulce grai
Frâu se dă copilăriei.

Ne amintim că s-a născut
Într-o iesle Pruncul Sfânt,
El cel fără de-nceput
S-a născut umil, tăcut,
Să ne aducă Sfânt Cuvânt.

Dezbrăcatu-s-a de slavă
Ca să vină pe pământ,
Să schimbe fiinţa firavă,
Omul, fiinţa mică slabă
Să îl facă sfânt, sfânt, sfânt!

Slavă lui Isus Mesia!
Ce venit-a pentru noi,
Ca s-aducă bucuria,
Să ne redea veşnicia
Ca să fim în cer eroi.

Astăzi colindăm cu toţii,
Ne-amintim de pruncul sfânt
Şi bunicii şi nepoţii,
Îl glorificăm cu toţii
Că s-a născut pe pământ.

amin
Zalau, dec. 2010